Despre dependenta de internet si indienii din Herastrau

Timp de aproape o saptamana nu mi-a mers internetul. Am experimentat din aceasta cauza stari destul de neplacute, incepand cu nervozitate, continuand cu tristete si incheind cu resemnare. Ma asteptam sa dureze mult mai mult pana sa mi se rezolve problema, dar, iata, cei de la firma de internet au fost tare draguti si s-au preocupat inca de cand au primit sesizarea sa vada despre ce e vorba. Cu aceasta ocazie am realizat, desi am mai realizat eu si in alte dati, ca eu nu pot sa nu fiu in contact cu lumea. Orice forma de contact. Daca as merge pe o insula pustie, mai mult ca sigur ca mi-as lua cu mine telefoanele mobile si un laptop cu acces la internet. Pot sa rezist fara probleme fara televizor si fara radio, insa fara internet nu mai pot (atat in scop profesional cat si in cel de divertisment). Nu sunt computer-freak, am o viata sociala activa cat de cat, insa parca intru intr-un soi de sevraj atunci cand nu imi merge internetul. Ok, gata cu asta, hai sa schimb subiectul.

Duminica seara, in timpul unei plimbari prin parcul Herastrau, am avut placerea sa ii ascult pe Sin Fronteras, o trupa din America Latina, pe care sigur si dumneavoastra ati remarcat-o intr-una din locatiile centrale din orasul in care locuiti, pentru ca oamenii acestia se plimba peste tot si isi promoveaza muzica si cultura.

Mai jos e filmulet cu ei. Am filmat de mai de departe si rog sa nu comentati "talentul" meu de cameraman ci doar interpretarea cantaretilor.