De ceva vreme circula in blogosfera o leapsa faina despre ce roluri ne-ar placea sa interpretam daca ar fi sa jucam intr-un film. Am intalnit-o la Cami, apoi la alti bloggeri, apoi si la Bogdan. Si pentru ca mi-a placut, am preluat-o si eu.
Iata alegerile mele:
1. Personajul Grace Mulligan din Dogville, interpretat de Nicole Kidman. Nicole Kidman este actrita mea preferata, iar rolul Grace mi se pare magistral jucat, desi filmul e bizar.
3. Cu toate ca nu m-am omorat prea tare dupa film, dar mi-a placut personajul si rolul jucat si ma regasesc partial in el, Amelie Poulain, rolul lui Audrey Tatou din filmul Fabulosul destin al lui Amelie Poulain.
4. Veronica Franco din Frumoasa venetiana - rolul lui Catherine McCormak, actrita despre care nu stiu nimic, dar de care mi-a placut mult cum a redat personajul. E tot unul dintre filmele pe care le-as revedea si e un rol pe care mi-ar placea sa il joc presupunand ca as avea posibilitatea.
Si deocamdata cam atata, asa la o listare rapida. Iar pentru motivele alegerilor mele, o voi cita pe Cami, care a spus sintetic exact ceea ce gandesc si eu: Probabil că ne alegem roluri care ni se potrivesc, pe care ne-am dori să le putem juca și în viața de zi cu zi, dar ne este teamă de consecințe sau conjunctura nu ne-ar avantaja, sau poate sunt roluri care ne aduc aminte de anumite momente din viața după care suntem nostalgici uneori…
As mai avea de adaugat faptul ca sunt si roluri pe care le-am alege pentru ca ne plac scenariile respective, dar este improbabil sa avem parte de ele in realitate, si atunci filmul ar fi un surogat pentru a trai o poveste.
M-ar bucura ca cei ce ma citesc sa imi spuna la randul lor pe cine si-ar dori sa joace. Iar cei cu bloguri sa preia leapsa. Sunt curioasa pe cine ati alege.
In asteptarea urmatorului sezon din Grey's Anatomy, Sara Ramirez (Callie Torres) - The Story:
All of these lines across my face
Tell you the story of who I am
So many stories of where I've been
And how I got to where I am
But these stories don't mean anything
When you've got no one to tell them to
It's true, I was made for you
I climbed across the mountaintops
Swam across the ocean blue
I cross over lines and I broke all the rules
And baby I broke them all for you
Oh because even when I was flat broke
You made me feel like a million bucks
You do, I was made for you
You see the smile that's on my mouth
It's hiding the words that don't come out
All of the friends who think that I'm blessed
They don't know I'm in this mess
No they don't know who I really am
And they don't know what I've been through
Like you do, and I was made for you
All of these lines across my face
Tell you the story of who I am
So many stories of where I've been
And how I got to where I am
Oh but these stories don't mean anything
When you've got no one to tell them to
It's true, I was made for you
Oh yeah, and it's true that I was made for you
Parte din prima zi a noului an mi-am petrecut-o vazand un film care m-a captivat cum putine au reusit in ultima vreme. Imi place sa ma uit la filme, cu toate ca in anul care a trecut am ceva bile negre la acest aspect, motivul fiind (acelasi, mereu!) lipsa de timp. Asadar, unul dintre obiectivele de atins pentru 2010 va fi cel de a incerca sa ma relaxez mai mult, iar vizionarea de filme (preferabil bune) e unul dintre lucrurile care ma destind si ma imbogatesc sufleteste. In fond, cinematografia e considerata a saptea arta. "Wuthering Heights" (La Rascruce de Vanturi) este o noua ecranizare a romanului cu acelasi nume scris in anul 1847 de Emily Bronte, care la momentul aparitiei a scandalizat criticii literari prin subiectul prezentat. A fost singurul roman scris de autoare, care a decedat la numai 30 de ani, fara a fi fost vreodata casatorita si fara ca sa stie ca opera ei nu doar va fi dainuit mai bine de 150 de ani ci va fi fost si transpusa cinematografic incepand cu anul 1939, ultima ecranizare datand din august 2009.
Aceasta ultima ecranizare am vazut-o eu astazi si am ramas impresionata, nu doar de relativa respectare a sirului epic (nu concorda 100% cu cartea, dar scenariul respecta destul de fidel romanul) ci si de jocul protagonistilor. Am descoperit romanul pe cand eram in liceu, dupa ce am avut ocazia sa il studiez la una dintre lectiile de limba si literatura engleza. De fapt, in acea perioada am prins gustul pentru literatura engleza, romane cu multe personaje, cu intrigi, cu redarea atmosferei si a conceptiilor asa cum erau ele in secolele XVIII-XIX.
Wuthering Heights este numele domeniului din Yorkshire in care locuia familia Earnshaw si e totodata povestea de iubire dintre Catherine Earnshaw si Heathcliff. Catherine si fratele ei, Hindely, locuiau impreuna cu tatal lor la Wuthering Heights, cand, intr-o buna zi, intorcandu-se dintr-o calatorie, tatal il aduce sa locuiasca impreuna cu ei pe tanarul Heathcliff, un copil orfan si cam ciudat. Cu toate ca cei doi copii la inceput sunt rezervati fata de Heathcliff, ulterior intre acesta si Catherine se stabileste o relatie sufleteasca de mare apropiere, pe masura ce fratele ei, Hindley, incepe sa il urasca pe Heathcliff din ce in ce mai mult. In timp, Catherine si Heathcliff se indragostesc unul de celalalt, dar conditia sociala o impiedica pe tanara sa viseze la o eventuala casatorie cu iubitul ei. In schimb, se apropie de Edgar Linton, un tanar bogat, stapan al domeniului Thruscross Grange cu care se va si casatori. Heathcliff isi jura sa se razbune pe Hindley pentru toate umilintele pe care a trebuit sa i le indure inca din copilarie, precum si pe Edgar pentru vina de a se fi casatorit cu femeia pe care o iubea. Paraseste pentru un timp Wuthering Heights si se intoarce mai razbunator si mai nemilos ca niciodata. Moartea lui Catherine il marcheaza profund insa nu ii potoleste setea de razbunare. Romanul este atat de bogat in intamplari, in descrieri si in emotii incat un rezumat e sarac pentru a ii reda pe scurt din frumusete.
Cu toate acestea, actorii reusesc sa transmita prin jocul lor intreaga pasiune de care sunt dominate personajele principale fie ca e vorba de iubire, fie de ura, fie de furie. Dragostea lor e ca un foc ce arde si mistuie totul in jur. Nu este o iubire linistita ci este o iubire care le macina sufletele in interior, o iubire neimplinita si care influenteaza intr-un mod negativ cursul lucrurilor nu doar pentru personajele principale ci si pentru cei din jurul lor, care ii indragesc. Finalul in schimb e unul pozitiv, dupa tot acest tumult, aratand ca toate trec si toate se aseaza.
În această lume, marile mele suferinţe au fost suferinţele lui Heathcliff: le-am văzut şi simţit pe toate de la început. Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru Linton seamănă cu frunzele pădurii, timpul o va schimba, îmi dau bine seama, aşa cum iarna schimbă pomii. Iubirea mea pentru Heathcliff însă e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt întotdeauna o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.
Teoretic inca nu (ziua mea e abia saptamana viitoare), practic da, m-am băbit. [Stiu ca nu exista verbul reflexiv a se băbi, dar pe blogul meu am voie sa am licente "poetice". Dixit!]
In weekendul care a trecut am fost impreuna cu o prietena la cinematograf. Parca aud: "si ce mare lucru?!" Eee...dar cand ultimul film vazut la cinematograf a fost Harry Potter si Prizonierul de la Azkaban (adica in 2004), intr-o sala de cinematograf vechi, nerenovat, la o jumatate de ora simtind nevoia sa te misti putin ca intepeneai pe scaunul incomod, iar calitatea imaginii fiind cea de pelicula, in plus, avand in vedere ca acum lumea merge sa vada filme 3D (si mai nou, 4D), apai da, e mare lucru. [Ioi, ce fraza...]
Acuma sa expun si motivul pentru care nu am mai fost la cinema in ultimii cinci ani: calculatorul. Am zis ca e mult mai fun sa vad un film asezata in pat, cu suc langa mine si floricele in brate, totul sa fie muuult mai confortabil decat in cinematograf, ca sa nu mai vorbesc ca per total e mult mai ieftin.
Am fost in Cotroceni Mall. Nu mi-a placut faptul ca la casa de bilete erau niste monitoare unde erau afisate diverse preturi, functie de calitatea imaginii, de statutul clientului (elev/student/copil/adult), fara insa sa se specifice preturile pentru fiecare film in parte. A fost ceva mai scump fata de cat ne asteptam sa fie (punand la socoteala si sucul si popcornul), insa per ansamblu pot spune ca a meritat. Oricat de mare ar fi gradul de confort de acasa, nimic nu egaleaza imaginea de pe ecranul urias, sunetul puternic si transpunerea privitorului intr-o alta realitate, cea a filmului care ruleaza in acel moment in sala de cinematograf. Merita toti banii. Vreau sa vad acum si un film 3d/4d, dar mi-e ca pentru acela o sa mai stau putin, caci, nah, nu numai ca nu mi-a intrat salariul pe card, dar, avand in vedere ca intru si eu in categoria celor platiti de la bugetul statului, dupa ce ca e mic, luna asta si luna viitoare o sa faca parte din categoria "salariu - telefon mobil: de fiecare data e din ce in ce mai mic". Iar biletul la un film din categoria mentionata sare de 30 ron. Asta ca sa nu mai zic de cola plus popcorn - incepand cu 16 ron un meniu mediu. Iote-asa face romanul haz de necaz si merge mai departe.
Si-am vazut "Twilight: New Moon". Vazusem pe la inceputul anului si prima parte. Dragut film, demonstreaza ca puterea iubirii poate trece peste orice. Are si un pic de actiune si un pic de sf, mister, thriller. Nu e un film de vazut noaptea inainte de culcare. Povestea, pe scurt, este despre dragostea dintre Bella si Edward. Mica-mare diferenta dintre ei este aceea ca Edward a devenit vampir in urma cu 109 ani si a dobandit nemurirea. Cu toate ca cei doi se iubesc, tentatia sangelui tanar al Bellei este extrem de puternica pentru Edward si familia lui, iar ea e in pericol mereu in preajma lor. Totusi, exista un pact vechi, legendar, intre vampirii stabiliti in acele locuri si varcolacii, oamenii-lupi, anume ca hrana primilor nu va fi sange uman ci doar de animal. In caz contrar, s-ar fi declansat razboiul intre cele doua tabere. Pe Bella o mai iubeste si Jacob, un tanar amerindian care, printre altele ii istoriseste fetei povestea pactului de care am amintit mai sus, mentionand si apartenenta lui la tribul celor ce proveneau din lupi... Dar oare...e numai legenda? Nu povestesc mai mult caci poate cine citeste e interesat de film si nu doresc sa ii rapesc bucuria vizionarii lui.
Si ca sa inchei articolul, azi fiind prima zi de iarna de-adevaratelea, cu ninsoare, zapada si alunecusuri, am cazut cat eram de mare dupa ce am iesit de la metrou, asta dupa ce am facut show vanturandu-mi prin aer papornitele si picioarele, ceea ce intareste concluzia cu care am inceput, anume ca: m-am băbit.
Am vazut in seara aceasta unul dintre filmele care au fost nominalizate la Oscarul de anul acesta, The Reader, film pentru care Kate Winslet a obtinut si premiul pentru cea mai buna actrita. Este povestea unui barbat, care in adolescenta se indragosteste de o femeie mai in varsta decat el, povestea lor de iubire durand doar o vara. Ulterior, student fiind la facultatea de Drept, traieste o mare dezamagire atunci cand, mergand sa asiste la un proces, o vede in boxa acuzatilor tocmai pe cea care i-a fost iubita, aceasta fiind fosta angajata SS, implicata direct in crimele din lagarele naziste.
Ce m-a frapat pe mine la acest film este ideea ca o iubire poate avea un impact atat de puternic in viata cuiva incat sa ii rascoleasca tot sufletul, si sa nu il mai lase sa se regaseasca si sa fie intreg pana la sfarsitul vietii. Conteaza varsta? Conteaza experienta emotionala? Conteaza natura relatiei si amintirile comune? Exista acea iubire unica si totala care apare doar o data in viata? Daca unul dintre cei doi isi face bagajele si pleaca din relatie, ii lasa celuilalt sufletul "amputat" sau cum zice Ducu Bertzi "fara chei"?
O fi asa sau e doar in filme?
Ducu Bertzi- Suflet fara chei
Trece toamna, iarna, vara si in inimi urca seara
Vantul canta in nestire peste glezna ta subtire
Palma mea in rugaciune peste sanii tai apune
Si visez ca esti aieve vas de aur plin cu seve
Cand de fapt esti amintire, tu si glezna ta subtire
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.
Refren:
Hei, suflet fara chei
Fara porti si fara ziduri,
Lasi in urma numai riduri.
Trupul tau cu gust de miere lumineaza-n incapere
Din alt timp din alta viata care se destrama-n ceata
Doar la mine in cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
Doar in cantec te mai am, mar aprins lucind in ram
Si mi-e dor si mi-e pustiu si ma-ntreb daca sunt viu
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.
Vine vara, iarna vine, numai tu nu vii la mine
Trupul tau ca o vapaie nu-mi mai intra in odaie
Steaua-mi bate in fereastra unde-i umbra ta albastra
Unde-s pasii tai cei dragi, sanii mirosind a fragi
Si mi-e frig si mi-e amar si ma chinui in zadar
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tïne nu te doare.
Am revazut ieri seara cu mare placere filmul Legendele toamnei (mai vechi, aparut in 1994), cu Brad Pitt, Anthony Hopkins si Aidan Quinn ca si capete de afis. Brad Pitt nu este unul dintre preferatii mei, insa ii admir talentul actoricesc. Si e si frumusel pe deasupra (asta ca o paranteza).
Filmul e prezentat ca o poveste, narata de One Stab (Jungher), un amerindian, prieten al familiei. Actiunea e plasata, in cea mai mare parte a filmului, la ferma Colonelului Ludlow iar ca timp, inainte si dupa Primul Razboi Mondial. Colonelul Ludlow (Anthony Hopkins) are trei fii: Alfred (Aidan Quinn), fratele cel mare, tipul tanarului sobru, serios in ceea ce face, corect, Tristan (Brad Pitt), mijlociul, preferatul tatalui, rebelul familiei, care nu respecta nicio regula, isi traieste fiecare clipa a vietii intens si e initiat in credintele si obiceiurile amerindienilor, si Samuel, fiul cel mic, protejat de fratii lui mai mari, dar curajos si doritor sa se afirme pe campul de lupta. Samuel, intorcandu-se de la facultate, o aduce odata cu el pe Susannah, logodnica lui si totodata personajul principal feminin. Desi il iubeste pe Samuel, Susannah este atrasa de Tristan, fratele mijlociu. Cei trei frati pleaca sa lupte in razboi impotriva nemtilor, mai mult la presiunile lui Samuel. Pe front, fratele cel mic este ucis chiar sub privirile lui Tristan care venea sa il salveze. Indurerat, Tristan ii scoate inima pentru a ii elibera spiritul (credinta a bastinasilor americani) si pentru a o trimite acasa, caci nu il puteau transporta spre a fi inmormantat cum se cuvenea. Din acest moment se declanseaza comportamentul ciudat al lui Tristan, care se simte vinovat de a nu-si fi protejat fratele. Intre timp Alfred este trimis acasa (fusese ranit si nu mai putea servi pe campul de lupta) si se indragosteste de Susannah, cerand-o in casatorie. Aceasta ii refuza avansurile. De Tristan nu se mai aude nimic mai mult timp, pana ce intr-o zi se reintoarce acasa. Incepe povestea de iubire dintre el si Susannah, insa oricat se straduieste nu poate sa o faca fericita, caci este inca bantuit de demoni care nu il lasa sa isi linisteasca sufletul. Vina fata de fratele cel mic, durerea de a-l fi pierdut, precum si vina fata de fratele cel mare care plecase de acasa sa se realizeze in alt oras, dupa ce fusese refuzat de Susannah pentru el, il fac pe Tristan sa aiba unele reactii ciudate, violente, necontrolate. Intr-o zi isi face bagajele si pleaca, lasandu-si iubita indurerata. Nu se mai aude nimic de el mai mult timp, din cand in cand pe la ferma se mai zvoneste ca a fost vazut prin locuri putin umblate, mai trimite si el scrisori in care descrie animale nemaivazute pe care le ucisese, pana cand intr-o zi trimite un ultim mesaj in care ii cere lui Susannah sa nu il astepte si sa se casatoreasca cu altul. Alfred o gaseste tulburata si o consoleaza, caci inca o iubea. Din acel moment Colonelul se supara si nu mai vrea sa isi mai vada fiul cel mare. Are un atac si din acea clipa isi pierde capacitatea de a vorbi. Alfred, ajuns congresman se casatoreste cu Susannah. Ferma, odata coordonata de Colonel, ajunge acum o paragina. Dupa un numar de ani se reintoarce acasa Tristan din lunga lui calatorie si promite sa ajute ca ferma sa redevina ce a fost. Acum cu sufletul linistit, calmat, accepta casatoria lui Alfred cu Susannah si se indragosteste de Isabel Doi, fetita unei familii ce lucra pentru ei la ferma, acum ajunsa o tanara frumoasa si inteligenta. Isabel il iubea pe Tristan inca din copilarie si visul ei de cand avea 13 ani, sa se marite cu el, devine realitate. Au impreuna doi copii si pare ca nimic nu poate sa le tulbure fericirea. Totusi, actiunea se petrece acum in perioada Prohibitiei, iar Tristan, obisnuit sa nu respecte regulile face contrabanda cu bauturi alcoolice. Acest fapt ii deranjeaza pe fratii O'Banion, niste gangsteri irlandezo-americani care un timp il lasa in pace pentru simplul fapt ca fratele lui era congresman si erau interese politice la mijloc. Toate pana intr-o zi cand, vrand sa il ameninte pe Tristan, si declansand o arma, glontul ricoseaza si o ucide pe Isabel. Tristan este indurerat si decide sa se razbune pe cei responsabili de moartea sotiei sale. In acelasi timp este aratata Susannah care, nemaiputand sa duca o viata in minciuna alaturi de sotul sau, caci inca il iubea pe Tristan si se simtea vinovata fata de Alfred pentru asta, decide sa isi ia viata. In final, cand ultimul gangster ramas in viata vine sa ii ceara socoteala lui Tristan pentru moartea fratilor sai, Alfred isi ajuta fratele si tatal si il ucide pe irlandez. Se impaca cu tatal lui, iar Tristan ii incredinteaza in grija copiii sai, el fiind nevoit sa fuga pentru a nu fi inchis. In final, Tristan moare la batranete, in timp ce vana, intr-o lupta corp la corp cu un urs, simbolul indian al spiritului sau nelinistit, dupa ce in prealabil camera de filmat se opreste asupra pietrelor funerare ale tuturor celor care il iubisera si care acum nu mai erau.
Impresionant: momentul in care ii scoate inima lui Samuel, sentimentul de durere pe care il reda exceptional. Bila neagra: nu mi-a placut ideea ca Susannah a fost practic cu toti cei trei frati: unuia logodnica, altuia iubita si altuia sotie. Samuel si Alfred au iubit-o, insa inima ei era la Tristan. Si Tristan a iubit-o insa nu atat de mult cat a fost iubirea ei pentru el. Totusi, filmul nu prezinta aceste povesti romantice intr-un mod neplacut, facandu-ne sa acceptam deciziile personajelor.
Pentru cine nu a vazut acest film, el merita vizionat. Mai jos este trailerul ca sa va faceti o idee. Ce am povestit eu in acest articol sunt repere, insa tenta de legenda pe care o da filmul nu o pot reda intr-o simpla descriere.
"Sa va povestesc despre ziua mea de pana acum. Cafea in Paris, surf in Maldive. Un pui de somn pe Kilimanjaro. A, da, si am aflat numarul de telefon al unei tipe poloneze aflata pe plaja la Rio. Apoi m-am intors pentru ultimul sfert al finalei NBA. Ma aflam in teren, bineinteles. Si toate astea inainte de pranz."
Asa isi incepe istorisirea personajul principal din filmul Jumper (aici gasiti si trailerul). Filmul e ceva mai vechi, aparut la noi prin luna februarie, insa eu l-am vazut recent. Nu pot sa spun ca m-a impresionat prea tare, e un film dragut, nu extraordinar. Se pare ca ar fi mult mai buna cartea. Motivul pentru care scriu despre el e tocmai subiectul si anume capacitatea de a te putea teleporta dintr-un loc in altul, fie in scop de plimbare, fie ca sa iesi din vreo incurcatura. Pe scurt, e vorba de un adolescent care, fiind pe cale sa se inece descopera ca poate sa se teleporteze si deci sa scape cu viata. La inceput nu stie cum sa controleze acest dar, insa incet incet, invata. Se separa de tatal sau cu care locuia de mic, inca de cand mama sa ii parasise, si, ca sa se poate intretine incepe sa jefuiasca banci. Timp de opt ani de zile practica acest lucru fara ca sa fie prins si, cu ajutorul banilor furati, duce o viata in lux. Printr-o intamplare este gasit de un individ, din grupul Paladinilor, individ care il cautase in toti acesti ani ca sa il execute. Cu aceasta ocazie mai cunoaste un barbat, Jumper (Saritor) ca si el, si afla ca pe langa el mai sunt multi altii nascuti cu aceasta capacitate de a se putea teleporta, iar Paladinii erau grupul celor care doreau sa ii omoare pe Jumperi, considerand ca numai Dumnezeu ar fi trebuit sa aiba puterea sa fie in orice loc in orice moment. De aici e poveste si ca orice poveste are si o componenta romantica (iubita din copilarie cu care se reintalneste si alaturi de care reinvie iubirea, bla bla). Finalul este surprinzator pentru ca aflam ca mama tanarului era Paladina si scopul pentru care il parasise cand era mic era ca sa il protejeze, caci altfel ar fi trebuit sa il ucida. Filmul e captivant pana la final atat pentru ca ne face curiosi sa vedem unde se mai teleporteaza, dar si daca scapa cu viata pana la urma sau nu.
In alta ordine de idei, mi-ar fi placut si mie sa pot sa ma plimb asa: acum la Paris, peste o ora sa ma intalnesc cu prietenele la Londra, apoi sa merg la shopping la Milano pentru ca peste putin timp sa asist la rodeo intr-un orasel din Texas. Si mi-ar mai fi placut sa pot citi gandurile oamenilor. Dar nu mereu. Numai cand as avea eu chef si numai ale cui m-ar interesa sa le stiu, fie ele pozitive, fie negative. M-ar scuti de framantari. Sau poate mi-ar da framantari, mai stii?
Once...un film aparut anul trecut, povestea a doi tineri din Dublin, el irlandez, ea ceha, ce au ca pasiune comuna muzica. Falling Slowly...o melodie de pe coloana sonora a acestui film, care a castigat in februarie anul acesta premiul Oscar. Glen Hansard si Marketa Irglova sunt interpretii. Iata si melodia (scena are loc intr-un magazin de instrumente muzicale):
I don't know you But I want you All the more for that Words fall through me And always fool me And I can't react And games that never amount To more than they're meant Will play themselves out
Take this sinking boat and point it home We've still got time Raise your hopeful voice you have a choice You've made it now
Falling slowly, eyes that know me And I can't go back Moods that take me and erase me And I'm painted black You have suffered enough And warred with yourself It's time that you won
Take this sinking boat and point it home We've still got time Raise your hopeful voice you had a choice You've made it now
Take this sinking boat and point it home We've still got time Raise your hopeful voice you had a choice You've made it now Falling slowly sing your melody I'll sing along
De curand a avut loc in SUA premiera filmului National Treasure: Book of Secrets. Vanatorul de comori Benjamin Franklin Gates (interpretat de Nicholas Cage) urmareste sa descopere adevarul din spatele asasinatului presedintelui american Abraham Lincoln. Pentru aceasta trebuie sa dezlege misterul celor 18 pagini care lipsesc din jurnalul ucigasului John Wilkes Booth. E vorba de o conspiratie al carei mister ii va duce pe Gates si pe partenerii lui la palatul Buckingham,Casa Alba si chiar la Muntele Rushmore. Filmul se anunta foarte interesant si palpitant.
Inspirata fiind de acest subiect, mi-am amintit ca am citit mai demult despre un sir de coincidente stranii legate de fostii presedinti americani, Abraham Lincoln si J.F.Kennedy.
Lincoln a fost ales presedinte in anul 1860. Kennedy in 1960.
Amandoi au fost ucisi intr-o vineri.
Ambii au fost ucisi in prezenta sotiilor lor.
Amandoi au fost doborati de un glont in cap, tras din spate.
Succesorii lor se numeau Johnson.
Fiecare dintre acesti succesori era originar din sud.
Fiecare dintre acesti succesori fusese membru al senatului.
Andrew Johnson (succesorul lui Lincoln) s-a nascut in 1808. Lyndon Johnson (succesorul lui Kennedy) s-a nascut in 1908.
John Wilkes Booth (asasinul lui Lincoln) s-a nascut in 1839. Lee Harvey Oswald s-a nascut in 1939.
Si Booth si Oswald au fost asasinati inainte de a putea fi judecati.
Sotiile celor doi presedinti au pierdut cate un copil in timp ce locuiau la Casa Alba.
Secretarul lui Lincoln, care se numea Kennedy, l-a sfatuit sa nu mearga la teatrul unde avea sa fie asasinat. Secretarul presedintelui Kennedy, care se numea Lincoln, l-a sfatuit sa nu se duca la Dallas.
John Wilkes Booth l-a impuscat pe presedintele Lincoln intr-o sala de spectacol si a fugit intr-un antrepozit. Lee Harvey Oswald a tras asupra presedintelui Kennedy dintr-un antrepozit si a fugit intr-o sala de spectacol.
Numele lui Andrew Johnson si Lyndon Johnson se compun fiecare de 13 litere.
Numele lui John Wilkes Booth si Lee Harvey Oswald totalizeaza fiecare 15 litere.
(sursa: Vasile Rebreanu, Un caz de iubire la Hollywood) (imaginea din stanga: J.F.Kennedy, imaginea din dreapta: A.Lincoln)
Am revazut aseara la tv, dupa multa vreme, doua filme deosebite, Parfum de femeie si Forrest Gump. Despre primul am mai amintit mai demult, voi spune cateva cuvinte despre cel de-al doilea.
Facand abstractie de IQ-ul scazut al personajului principal, vreau sa remarc aspectele care pe mine m-au impresionat pozitiv.
Cat de simplu si de frumos priveste Forrest Gump viata! Ce mesaj frumos transmite acest film: daca iti doresti cu adevarat ceva, reusesti.
Pe Forrest nu il impresioneaza nici presedintii SUA cu care s-a intalnit, nici chiar razboiul din Vietnam, nici marile competitii de fotbal sau de ping-pong la care participa. Pentru el conteaza oamenii la care tine si pentru care ar face orice. Nu e ipocrit, nu disimuleaza. Isi traieste la maxima intensitate si sincer bucuriile si nu isi ascunde tristetile.
Cand i se da o sarcina el o duce pana la capat, cat de bine poate. Nu lucreaza cu jumatati de masura, nu se abate de la drumul lui, indiferent de ce zic cei din jur, care incearca sa il descurajeze. Se ghideaza dupa niste principii morale simple, invatate de la mama lui si de la ceilalti oameni dragi din viata lui. In naivitatea lui extrage din orice, ceea ce este mai bun, insa tocmai aceasta naivitate il protejeaza de la a-i fi alterat sufletul.
Alan Silvestri - Forrest Gump Suite
"Mama spunea întotdeauna: "Trebuie sa-ti lasi trecutul in urma inainte sa mergi mai departe".
"- De ce esti pe moarte, mama? - E vremea. Mi-a sosit timpul. Oh, acum...sa nu-ti fie teama, scumpule. Moartea e doar o parte din viata. Ceva spre care ne îndreptam cu totii. N-am stiut-o, dar eu am fost destinata sa fiu mama ta. Am facut ce-am putut mai bine. - Ai facut bine. - Ei bine...cred ca-ti fauresti propriul destin. Trebuie sa faci ce poti mai bine cu ceea ce ti-a daruit Dumnezeu. - Care-i destinul meu, mama? - Va trebui sa-ti dai seama singur de asta. Viata e ca o cutie cu bomboane de ciocolata, Forrest. Nu stii niciodata ce vei primi."
"Nu stiu daca fiecare din noi are un destin sau daca noi toti doar plutim pe aici intamplator, ca o adiere...dar eu ...eu cred...poate sunt amandoua. Poate se intampla ambele in acelasi timp."
Parfum de femeie este unul dintre filmele mele preferate, avand ca si protagonisti doi actori pe care i-am admirat intotdeauna: Al Pacino si Chris O'Donnell. O scena memorabila din acest film este scena tangoului, in care colonelul Slade, interpretat de Al Pacino, atras de parfumul unei tinere femei, o invita la dans. Melodia de pe coloana sonora se numeste "Por una cabeza" si ii apartine lui Carlos Gardel.
De fiecare data cand am vazut filmul Cartea Junglei am savurat scena in care ursul Baloo ii canta lui Mowgli despre necesitatile minime, simple, din viata.
The Bare Necessities
Look for the bare necessities The simple bare necessities Forget about your worries and your strife I mean the bare necessities Old Mother Nature's recipes That brings the bare necessities of life
Wherever I wander, wherever I roam I couldn't be fonder of my big home The bees are buzzin' in the tree To make some honey just for me When you look under the rocks and plants And take a glance at the fancy ants Then maybe try a few
The bare necessities of life will come to you They'll come to you!
Look for the bare necessities The simple bare necessities Forget about your worries and your strife I mean the bare necessities That's why a bear can rest at ease With just the bare necessities of life
Now when you pick a pawpaw Or a prickly pear And you prick a raw paw Next time beware Don't pick the prickly pear by the paw When you pick a pear Try to use the claw But you don't need to use the claw When you pick a pear of the big pawpaw Have I given you a clue ?
The bare necessities of life will come to you They'll come to you!
So just try and relax, yeah cool it Fall apart in my backyard 'Cause let me tell you something little britches If you act like that bee acts, uh uh You're working too hard
And don't spend your time lookin' around For something you want that can't be found When you find out you can live without it And go along not thinkin' about it I'll tell you something true
Ascultam in seara asta muzica. Nimic nou, avand in vedere ca ascult muzica 16 ore din 24, uneori si cand dorm. La un moment dat, in playlist a urmat una dintre melodiile mele preferate, pe care nu stiu de ce, dar nu am mai ascultat-o de foarte mult timp: Kansas - Dust in the Wind. In timp ce fredonam melodia, mi-am amintit cand am auzit-o pentru prima oara si m-am indragostit de ea. Mai tineti minte serialul "The Highlander" (tradus in romaneste "Nemuritorul") cu Adrian Paul, in rolul personajului Duncan MacLeod? In perioada in care se difuza pe micile ecrane eram la liceu si aveam ore dimineata. Serialul se difuza la miezul noptii parca, insa era in reluare la pranz. Numai bine pentru mine ca sa iau masa de pranz in fata televizorului, urmarind cu sufletul la gura aventurile "Nemuritorului'. Ei, si el, ca orice barbat tanar si frumos, desi era nemuritor, avea o iubita muritoare, Tessa. Intr-unul dintre episoade, din pacate, Tessa a fost ucisa. Dupa moartea ei, Nemuritorului i-a fost greu sa isi revina, pentru ca o iubea enorm. Am gasit pe youtube fragmentul din acel episod, in care, dupa moartea iubitei sale, Nemuritorul este coplesit de amintirile pe care le avea impreuna cu ea. Melodia de pe coloana sonora era chiar Dust in the Wind.
"Nothing lasts forever but the Earth and Sky..."
Kansas - Dust in The Wind
I close my eyes, only for a moment, and the moment's gone All my dreams, pass before my eyes, a curiosity Dust in the wind, all they are is dust in the wind Same old song, just a drop of water in an endless sea All we do, crumbles to the ground, though we refuse to see
Dust in the wind, All we are is dust in the wind
Don't hang on, nothing lasts forever but the earth and sky It slips away, all your money won't another minute buy
Step one you say we need to talk
He walks you say sit down it's just a talk
He smiles politely back at you
You stare politely right on through
Some sort of window to your right
As he goes left and you stay right
Between the lines of fear and blame
You begin to wonder why you came
Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life
Let him know that you know best
Cause after all you do know best
Try to slip past his defense
Without granting innocence
Lay down a list of what is wrong
The things you've told him all along
And pray to God he hears you
And pray to God he hears you
Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life
As he begins to raise his voice
You lower yours and grant him one last choice
Drive until you lose the road
Or break with the ones you've followed
He will do one of two things
He will admit to everything
Or he'll say he's just not the same
And you'll begin to wonder why you came
Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life
Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life
How to save a life
How to save a life
Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life
Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life
How to save a life
Snow Patrol - Chasing Cars
We'll do it all
Everything
On our own
We don't need
Anything
Or anyone
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me
And just forget the world
I don't quite know
How to say, how I feel
Those three words
'l say too much
But not enough
If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me
And just forget the world
Forget what we're told
Before we get too old
Show me a garden
That's bursting into life
Let's waste time
Chasing cars
Brandi Carlile - What Can I Say
Look to the clock on the wall,
Hands hardly moving at all.
Can't stand the state that I'm in
Sometimes it feels like the walls closing in
chrous:
O lord what can I say
I am so sad since you went away
time time ticking on me
Alone is the last place I wanted to be
Lord what can I say
Try to bury my toubles away
drowns my sorrows the same way
seem that no matter how hard I try
It feel like somethings just missing inside
Chorus
Oh lord what can i say
How rules can I break
how many lies can I make
how many roads can I turn
to find me a place where the bridge doesn't burn
Rascall Flats - What Hurts The Most
I can take the rain on the roof of this empty house
That don’t bother me
I can take a few tears now and then and just let them out
I’m not afraid to cry every once in a while
Even though going on with you gone still upsets me
There are days every now and again I pretend I’m ok
But that’s not what gets me
What hurts the most
Was being so close
And having so much to say
And watching you walk away
And never knowing
What could have been
And not seeing that loving you
Is what I was tryin’ to do
It’s hard to deal with the pain of losing you everywhere I go
But I’m doin’ It
It’s hard to force that smile when I see our old friends and I’m alone
Still Harder
Getting up, getting dressed, livin’ with this regret
But I know if I could do it over
I would trade give away all the words that I saved in my heart
That I left unspoken
What hurts the most
Is being so close
And having so much to say
And watching you walk away
And never knowing
What could have been
And not seeing that loving you
Is what I was trying to do
What hurts the most
Is being so close
And having so much to say
And watching you walk away
And never knowing
What could have been
And not seeing that loving you
Is what I was trying to do
Not seeing that loving you
That’s what I was trying to do
Travis - Love Will Come Through
If I told you a secret
You won't tell a soul
Will you hold it and keep it alive
Cause it's burning a hole
And I can't get to sleep
And I can't live alone in this lie
So look up
Take it away
Don't look da-da-da- down the mountain
If the world isn't turning
Your heart won't return
Anyone, anything, anyhow
So take me don't leave me
Take me don't leave me
Baby, love will come through it's just waiting for you
Well I stand at the crossroads
Of highroads and lowroads
And I got a feeling it's right
If it's real what I'm feeling
There's no makebelieving
The sound of the wings of the flight of a dove
Take it away
Don't look da-da-da down the mountain
If the world isn't turning
Your heart won't return anyone anything anyhow...
So take me don't leave me
Take me don't leave me
Baby, love will come through it's just waiting for you
So look up
Take it away
Don't look da-da-da- down
If the world isn't turning
Your heart won't return anyone anything anyhow...
So take me don't leave me
Take me don't leave me
Baby, love will come through it's just waiting for you
Love will come through
Love will come through
Love will come through
