Parte din prima zi a noului an mi-am petrecut-o vazand un film care m-a captivat cum putine au reusit in ultima vreme. Imi place sa ma uit la filme, cu toate ca in anul care a trecut am ceva bile negre la acest aspect, motivul fiind (acelasi, mereu!) lipsa de timp. Asadar, unul dintre obiectivele de atins pentru 2010 va fi cel de a incerca sa ma relaxez mai mult, iar vizionarea de filme (preferabil bune) e unul dintre lucrurile care ma destind si ma imbogatesc sufleteste. In fond, cinematografia e considerata a saptea arta.
"Wuthering Heights" (La Rascruce de Vanturi) este o noua ecranizare a romanului cu acelasi nume scris in anul 1847 de Emily Bronte, care la momentul aparitiei a scandalizat criticii literari prin subiectul prezentat. A fost singurul roman scris de autoare, care a decedat la numai 30 de ani, fara a fi fost vreodata casatorita si fara ca sa stie ca opera ei nu doar va fi dainuit mai bine de 150 de ani ci va fi fost si transpusa cinematografic incepand cu anul 1939, ultima ecranizare datand din august 2009.
Aceasta ultima ecranizare am vazut-o eu astazi si am ramas impresionata, nu doar de relativa respectare a sirului epic (nu concorda 100% cu cartea, dar scenariul respecta destul de fidel romanul) ci si de jocul protagonistilor. Am descoperit romanul pe cand eram in liceu, dupa ce am avut ocazia sa il studiez la una dintre lectiile de limba si literatura engleza. De fapt, in acea perioada am prins gustul pentru literatura engleza, romane cu multe personaje, cu intrigi, cu redarea atmosferei si a conceptiilor asa cum erau ele in secolele XVIII-XIX.
Wuthering Heights este numele domeniului din Yorkshire in care locuia familia Earnshaw si e totodata povestea de iubire dintre Catherine Earnshaw si Heathcliff. Catherine si fratele ei, Hindely, locuiau impreuna cu tatal lor la Wuthering Heights, cand, intr-o buna zi, intorcandu-se dintr-o calatorie, tatal il aduce sa locuiasca impreuna cu ei pe tanarul Heathcliff, un copil orfan si cam ciudat. Cu toate ca cei doi copii la inceput sunt rezervati fata de Heathcliff, ulterior intre acesta si Catherine se stabileste o relatie sufleteasca de mare apropiere, pe masura ce fratele ei, Hindley, incepe sa il urasca pe Heathcliff din ce in ce mai mult. In timp, Catherine si Heathcliff se indragostesc unul de celalalt, dar conditia sociala o impiedica pe tanara sa viseze la o eventuala casatorie cu iubitul ei. In schimb, se apropie de Edgar Linton, un tanar bogat, stapan al domeniului Thruscross Grange cu care se va si casatori. Heathcliff isi jura sa se razbune pe Hindley pentru toate umilintele pe care a trebuit sa i le indure inca din copilarie, precum si pe Edgar pentru vina de a se fi casatorit cu femeia pe care o iubea. Paraseste pentru un timp Wuthering Heights si se intoarce mai razbunator si mai nemilos ca niciodata. Moartea lui Catherine il marcheaza profund insa nu ii potoleste setea de razbunare. Romanul este atat de bogat in intamplari, in descrieri si in emotii incat un rezumat e sarac pentru a ii reda pe scurt din frumusete.
Cu toate acestea, actorii reusesc sa transmita prin jocul lor intreaga pasiune de care sunt dominate personajele principale fie ca e vorba de iubire, fie de ura, fie de furie. Dragostea lor e ca un foc ce arde si mistuie totul in jur. Nu este o iubire linistita ci este o iubire care le macina sufletele in interior, o iubire neimplinita si care influenteaza intr-un mod negativ cursul lucrurilor nu doar pentru personajele principale ci si pentru cei din jurul lor, care ii indragesc. Finalul in schimb e unul pozitiv, dupa tot acest tumult, aratand ca toate trec si toate se aseaza.
În această lume, marile mele suferinţe au fost suferinţele lui Heathcliff: le-am văzut şi simţit pe toate de la început. Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru Linton seamănă cu frunzele pădurii, timpul o va schimba, îmi dau bine seama, aşa cum iarna schimbă pomii. Iubirea mea pentru Heathcliff însă e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt întotdeauna o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.
"Wuthering Heights" (La Rascruce de Vanturi) este o noua ecranizare a romanului cu acelasi nume scris in anul 1847 de Emily Bronte, care la momentul aparitiei a scandalizat criticii literari prin subiectul prezentat. A fost singurul roman scris de autoare, care a decedat la numai 30 de ani, fara a fi fost vreodata casatorita si fara ca sa stie ca opera ei nu doar va fi dainuit mai bine de 150 de ani ci va fi fost si transpusa cinematografic incepand cu anul 1939, ultima ecranizare datand din august 2009.
Aceasta ultima ecranizare am vazut-o eu astazi si am ramas impresionata, nu doar de relativa respectare a sirului epic (nu concorda 100% cu cartea, dar scenariul respecta destul de fidel romanul) ci si de jocul protagonistilor. Am descoperit romanul pe cand eram in liceu, dupa ce am avut ocazia sa il studiez la una dintre lectiile de limba si literatura engleza. De fapt, in acea perioada am prins gustul pentru literatura engleza, romane cu multe personaje, cu intrigi, cu redarea atmosferei si a conceptiilor asa cum erau ele in secolele XVIII-XIX.
Wuthering Heights este numele domeniului din Yorkshire in care locuia familia Earnshaw si e totodata povestea de iubire dintre Catherine Earnshaw si Heathcliff. Catherine si fratele ei, Hindely, locuiau impreuna cu tatal lor la Wuthering Heights, cand, intr-o buna zi, intorcandu-se dintr-o calatorie, tatal il aduce sa locuiasca impreuna cu ei pe tanarul Heathcliff, un copil orfan si cam ciudat. Cu toate ca cei doi copii la inceput sunt rezervati fata de Heathcliff, ulterior intre acesta si Catherine se stabileste o relatie sufleteasca de mare apropiere, pe masura ce fratele ei, Hindley, incepe sa il urasca pe Heathcliff din ce in ce mai mult. In timp, Catherine si Heathcliff se indragostesc unul de celalalt, dar conditia sociala o impiedica pe tanara sa viseze la o eventuala casatorie cu iubitul ei. In schimb, se apropie de Edgar Linton, un tanar bogat, stapan al domeniului Thruscross Grange cu care se va si casatori. Heathcliff isi jura sa se razbune pe Hindley pentru toate umilintele pe care a trebuit sa i le indure inca din copilarie, precum si pe Edgar pentru vina de a se fi casatorit cu femeia pe care o iubea. Paraseste pentru un timp Wuthering Heights si se intoarce mai razbunator si mai nemilos ca niciodata. Moartea lui Catherine il marcheaza profund insa nu ii potoleste setea de razbunare. Romanul este atat de bogat in intamplari, in descrieri si in emotii incat un rezumat e sarac pentru a ii reda pe scurt din frumusete.
Cu toate acestea, actorii reusesc sa transmita prin jocul lor intreaga pasiune de care sunt dominate personajele principale fie ca e vorba de iubire, fie de ura, fie de furie. Dragostea lor e ca un foc ce arde si mistuie totul in jur. Nu este o iubire linistita ci este o iubire care le macina sufletele in interior, o iubire neimplinita si care influenteaza intr-un mod negativ cursul lucrurilor nu doar pentru personajele principale ci si pentru cei din jurul lor, care ii indragesc. Finalul in schimb e unul pozitiv, dupa tot acest tumult, aratand ca toate trec si toate se aseaza.
În această lume, marile mele suferinţe au fost suferinţele lui Heathcliff: le-am văzut şi simţit pe toate de la început. Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru Linton seamănă cu frunzele pădurii, timpul o va schimba, îmi dau bine seama, aşa cum iarna schimbă pomii. Iubirea mea pentru Heathcliff însă e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt întotdeauna o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.
3 comentarii:
O carte buna si un film la fel de bun...cartea imi aduce amintiri frumoase...este una din preferatele mele :)!
Desi cu o actiune relativ complicata ce ingreuneaza anticiparea finalului, cartea captiveaza si fascineaza iar filmul reda minunat toate trairile personajelor.
Multumesc pentru comentariu si la multi ani!
imiplace postarea! ai talent! o sa te citesc in continuare! :)
Trimiteți un comentariu