In filmuletele de mai jos apare domnul Gheorghe. Canta la mandolina pe o bancuta in Cismigiu. Am inceput sa il filmez, caci imi placea cum suna mandolina si mi-a permis sa continui. Mai sunt si note false si schimbari de tonalitate in interpretarea dumnealui, dar per ansamblu "mi-a gaghilat urechile intr-un mod placut". La final, incantat ca l-am filmat, mi-a daruit partitura de la Et si tu n'existais pas, ca sa-mi cante fratele meu melodia la chitara si mi-a marturisit ca il mai pot auzi cantand, la pian de aceasta data, seara, la Hanul lui Manuc.
10 filme pe care merita sa le revezi
Acum 5 săptămâni
7 comentarii:
Frumos momentul si...sensibil.
Nu exista sectiune de comentarii pentru intregul blog asa ca imi voi exprima aici simtamintele: blogul tau este de o platitudine insurmontabila.
Mai "unu'", apreciez cuvintele pretioase pe care le-ai folosit in a-mi caracteriza blogul, si, avand in vedere ca te-a dezamagit atat de tare, nu inteleg de ce te-ai mai obosit sa si comentezi. E cam ca la tv unde daca nu iti place un post, schimbi canalul. Era mult mai simplu sa inchizi pagina. Sa inteleg ca mi-ai citit tot blogul si ai tras concluzia asta?
In alta ordine de idei, este un blog personal. Ei bine, afla ca viata mea este una de o dezarmanta platitudine, deci blogul fiind in principal despre viata mea si despre mine, nici nu are cum sa aduca ceva extraordinar. Viata mea este aceeasi viata banala ca a multor oameni, care culmea, spre deosebire de tine, mi-au spus ca se regasesc in ce scriu eu pe aici.
Ar fi fost frumos din partea ta sa imi lasi si un link catre blogul tau, daca ai, caci poate ca al tau este unul chiar deosebit si macar cu ocazia asta sa mai citesc si eu intamplari extraordinare. Daca in viata mea ele nu apar, poate ca apar in viata ta.
In incheiere, e parerea ta. Iti dai seama ca nu mai pot eu daca nu iti place. Nu te-am invitat eu aici, n-am scris pe nicaieri "va rog, cititi-ma", am spus de mai multe ori ca eu scriu in primul rand pentru mine si practic le permit sa citeasca si celor ce intra aici.
Buna Oana,
L-am ascultat si eu, e placut, canta la Hanul lui Manuc, nu stiu daca acum mai este deschis.
Scrie, mie imi place, parca traiesc inca o data varsta ta, plang si rad, adica traiesc tot ce scrii.
Si "geniile" care comenteaza anonim, lasa-le, nu merita atentie.
Inca o data iti multumesc pentru ajutor.
Somn usor!
Te pup
Multumesc Ivonette :)
Genul de om pentru care viata intreaga a fost o frumusete de fapte. Ma bucur ca mai exista batrani normali.
Buna Liviu. Era de interesant sa il intreb cate ceva despre viata lui si as fi reusit sa aflu, sunt convinsa, daca as fi incercat.
Exista multi batrani normali.
M-a dezamagit insa un pic azi o situatie: un batran m-a intrebat daca stiu unde exista camine de batrani in Bucuresti. Mi s-a parut batranetea atat de trista si de urata...
Trimiteți un comentariu