Scriam mai demult despre sfaturi, ca e bine sa fie date atunci cand sunt cerute (din acelasi obicei prost, inca le dau fara sa mi se solicite, insa selectiv, adica nu oricui).
Cum e cu ajutorul? Sa il dai tot cand ti se cere sau sa te oferi sa ajuti? S-ar putea ca persoana care are nevoie de ajutor nici macar sa nu constientizeze acest fapt pana cand nu ii propui tu.
Dar daca iti oferi ajutorul iar persoana respectiva stie ca are nevoie, il accepta si totusi nu face nimic in sensul asta, adica il accepta numai verbal, dar nu face nimic pentru a demara acest demers, practic, cu tot ajutorul oferit, rezolvarea problemei depinzand numai de ea...apoi atunci mai are vreun sens sa te oferi sa ajuti? Sau e mai bine sa iti vezi de treaba ta si sa lasi persoana deoparte cu toate problemele ei si daca va vrea sa faca ceva concret sa te caute?
Mda...probleme existentiale. Daca aveti pareri, rog a le exprima prin comentarii.
3 comentarii:
Mi-am pus si eu problema asta mai demult, si iata concluzia la care am ajuns eu. Este bine sa nu astepti nimic, doar sa faci cum simti. Daca simti ca cineva are nevoie de ajutor, poti sa i-l propui, poti sa-i oferi un sfat. Insa gratuit, lasand celuilalt libertatea sa decida daca doreste sau nu sa il urmeze. Nu e nici o suparare daca el alege altceva. In fond, decizia ii apartine. Eu prefer doar sa ofer si atat. Daca ma asculta bine, daca nu... treaba lui. Fiecare poarta responsabilitatea exclusiv asupra faptelor si deciziilor sale, nu si a altora, asa ca e inutil sa ne impovaram cu ceea ce nu ne apartine.
"Fiecare poarta responsabilitatea exclusiv asupra faptelor si deciziilor sale, nu si a altora, asa ca e inutil sa ne impovaram cu ceea ce nu ne apartine."
Multumesc pentru fraza asta. Eu o uit adesea :)
sa n-o mai uiti, pentru ca, oricat ai vrea, nu poti face mai mult decat ceea ce tine de tine ;)
Trimiteți un comentariu