Am primit aceasta leapsa acum mai multe luni de la Mis(s)Andra insa nu am onorat-o pentru ca am descoperit abia ieri ca fusesem nominalizata. Leapsa a pornit de la Brightie iar scopul a fost cel de a mai trage (inca!) un semnal de alarma legat de teribilism si posibilele lui consecinte asupra propriei vieti sau a altora. Din pacate, "curajul" si atitudinea inconstienta a unora in multe cazuri a avut repercusiuni asupra celor nevinovati, fie ca a fost vorba de accidente de circulatie, fie de sporturi extreme, fie de consumul de droguri sau de alcool.
Articolul meu este despre o fata frumoasa, tanara, desteapta, ce avea o viata minunata inainte, o viata ce a incetat intr-un mod crud si nedrept.
Se numea Dana si fusese vecina mea. Era mai mare decat mine cu un an. Locuisem pe aceeasi scara, ne jucasem impreuna toti anii copilariei. Ulterior, cand ne-am marit, ne-am facut fiecare alti prieteni, apoi eu m-am mutat din bloc, insa cand ne mai intalneam stateam cu placere de vorba una cu cealalta.
La inceputul unui an nou universitar, intr-o zi rece de octombrie, primesc telefon de la mama.
"Am o veste foarte proasta sa iti dau.....................................................................A murit Dana."
"Cum adica a murit???" Mintea mea refuza sa accepte acest lucru. Dana nu avea decat 20 de ani. Urma sa implineasca peste o luna 21 de ani. Ulterior, mama ei mi-a povestit tot ce se intamplase.
Plecase impreuna cu niste prieteni la o petrecere undeva in judetul Constanta. Erau doua masini. Una dintre ele era plina, erau 5 oameni in masina. In cealalta erau doar doi. Cei doi i-au spus: "Hai Dana cu noi caci suntem mai putini." "Nu, merg cu cei din fata, caci ascultam muzica". Pesemne ca "o tragea ata", cum spun batranii.
Soferul masinii in care se afla avea permisul luat abia de doua luni. Viteza era cu mult peste maximul admis (180 km/h din cate imi amintesc din istorisirea mamei ei). Ceea ce el a crezut ca era o curba era de fapt urma de noroi lasata de rotile unui tractor...dar viteza excesiva si lipsa de experienta l-au impiedicat sa realizeze ca virajul va avea consecinte de nereparat. Un pomisor, un prun, a fost cel care a oprit masina din cursa nebuneasca. Dana statea in mijloc, in spate. Impactul a facut sa dea cu capul de plafonul masinii iar cu toracele de scaunele din fata. Si-a pierdut constienta instantaneu. Ceilalti au crezut ca a lesinat. Ulterior medicii au conchis ca in urma loviturii intrase in coma. Din care nu s-a mai trezit. Si prietenii erau raniti, dar constienti. Soferul nu era ranit ... El nu patise nimic.
Dupa trei zile de agonie Dana a murit. A fost inmormantata chiar de ziua mamei ei. Ce ironie a sortii! Am fost la ea inainte de inmormantare. Era imbracata in rochie de mireasa si parca dormea. Ma uitam la ea si nu imi venea sa cred ca era vecina mea din copilarie acolo in sicriu. Era nedrept. As fi vrut sa merg la ea la nunta, nu la moarte. Tare multa durere a fost in familia ei. Parintii nici in ziua de azi nu si-au revenit in totalitate din suferinta.
Si tot ironic, in ziua in care Dana murea in accident (caci pana la declararea oficiala a decesului a supravietuit doar conectata la aparate), in acea zi, in alta tara, cea mai buna prietena a ei din copilarie se casatorea.
Nu mai stiu ce s-a intamplat cu soferul. Din cate imi amintesc urma un proces. Nu stiu daca s-a facut dreptate. In definitiv, sunt convinsa ca nici el nu a vrut sa curme o viata.
In schimb a vrut sa fie cool. Pretul teribilismului lui a fost insa cel mai scump care putea fi platit. Si...ghinion: l-a platit o fata ce nu voia decat sa isi traiasca tineretea mergand la o petrecere si sperand ca va ajunge in siguranta. In toamna, mama ei nu isi / ii va sarbatori ziua de nastere, ci ii va face pomana de sapte ani.
Daca vor sa preia leapsa: Andreea, Cami, Alinutza, Alesssia si cine mai doreste.
Articolul meu este despre o fata frumoasa, tanara, desteapta, ce avea o viata minunata inainte, o viata ce a incetat intr-un mod crud si nedrept.
Se numea Dana si fusese vecina mea. Era mai mare decat mine cu un an. Locuisem pe aceeasi scara, ne jucasem impreuna toti anii copilariei. Ulterior, cand ne-am marit, ne-am facut fiecare alti prieteni, apoi eu m-am mutat din bloc, insa cand ne mai intalneam stateam cu placere de vorba una cu cealalta.
La inceputul unui an nou universitar, intr-o zi rece de octombrie, primesc telefon de la mama.
"Am o veste foarte proasta sa iti dau.....................................................................A murit Dana."
"Cum adica a murit???" Mintea mea refuza sa accepte acest lucru. Dana nu avea decat 20 de ani. Urma sa implineasca peste o luna 21 de ani. Ulterior, mama ei mi-a povestit tot ce se intamplase.
Plecase impreuna cu niste prieteni la o petrecere undeva in judetul Constanta. Erau doua masini. Una dintre ele era plina, erau 5 oameni in masina. In cealalta erau doar doi. Cei doi i-au spus: "Hai Dana cu noi caci suntem mai putini." "Nu, merg cu cei din fata, caci ascultam muzica". Pesemne ca "o tragea ata", cum spun batranii.
Soferul masinii in care se afla avea permisul luat abia de doua luni. Viteza era cu mult peste maximul admis (180 km/h din cate imi amintesc din istorisirea mamei ei). Ceea ce el a crezut ca era o curba era de fapt urma de noroi lasata de rotile unui tractor...dar viteza excesiva si lipsa de experienta l-au impiedicat sa realizeze ca virajul va avea consecinte de nereparat. Un pomisor, un prun, a fost cel care a oprit masina din cursa nebuneasca. Dana statea in mijloc, in spate. Impactul a facut sa dea cu capul de plafonul masinii iar cu toracele de scaunele din fata. Si-a pierdut constienta instantaneu. Ceilalti au crezut ca a lesinat. Ulterior medicii au conchis ca in urma loviturii intrase in coma. Din care nu s-a mai trezit. Si prietenii erau raniti, dar constienti. Soferul nu era ranit ... El nu patise nimic.
Dupa trei zile de agonie Dana a murit. A fost inmormantata chiar de ziua mamei ei. Ce ironie a sortii! Am fost la ea inainte de inmormantare. Era imbracata in rochie de mireasa si parca dormea. Ma uitam la ea si nu imi venea sa cred ca era vecina mea din copilarie acolo in sicriu. Era nedrept. As fi vrut sa merg la ea la nunta, nu la moarte. Tare multa durere a fost in familia ei. Parintii nici in ziua de azi nu si-au revenit in totalitate din suferinta.
Si tot ironic, in ziua in care Dana murea in accident (caci pana la declararea oficiala a decesului a supravietuit doar conectata la aparate), in acea zi, in alta tara, cea mai buna prietena a ei din copilarie se casatorea.
Nu mai stiu ce s-a intamplat cu soferul. Din cate imi amintesc urma un proces. Nu stiu daca s-a facut dreptate. In definitiv, sunt convinsa ca nici el nu a vrut sa curme o viata.
In schimb a vrut sa fie cool. Pretul teribilismului lui a fost insa cel mai scump care putea fi platit. Si...ghinion: l-a platit o fata ce nu voia decat sa isi traiasca tineretea mergand la o petrecere si sperand ca va ajunge in siguranta. In toamna, mama ei nu isi / ii va sarbatori ziua de nastere, ci ii va face pomana de sapte ani.
Daca vor sa preia leapsa: Andreea, Cami, Alinutza, Alesssia si cine mai doreste.
14 comentarii:
Unul dintre cele mai bune articole văzute din campania „Ca să fii cool trebuie să fii viu” :) bravo!
Dumnezeu s-o odihneasca.
Multumesc mult ca ai continuat leapsa.
p.s. da, clar este unul dintre cele mai impresionante articole. pentru ca da nume, in loc de statistici; vorbeste la modul particular despre consecintele dramatice ale teribilismului.
Cu siguranta unul din cele mai bune si in acelasi timp unul din cele mai triste...
ah, uitasem.
daca vrei poti afisa si bannerul facut de santi.
il gasesti la http://santiaggo.com/2009/05/18/noi-suntem-cool/
Sadak, brightie, Santi: Va multumesc mult pentru aprecierile legate de modul in care am scris articolul.
Pe mine m-a impresionat foarte mult cazul Danei si trebuie sa va spun ca pana sa implinesc si eu 21 de ani chiar am stat cu teama ca mi s-ar putea intampla ceva asemanator.
Acum doua zile am luat si eu examenul de conducere auto si, citind articolele din campanie, am realizat inca o data ca nu numai eu trebuie sa am grija de mine si de cei care vor merge cu mine ci va trebui sa fiu si foarte atenta la teribilistii pe care ii voi intalni, pentru ca sunt multe situatiile in care greselile lor sunt platite de cei nevinovati si corecti.
Am scris tarziu articolul pentru ca nu am stiut de campanie si ca fusesem nominalizata.
Am vrut sa pun si o fotografie cu Dana dar nu am gasit in calculator. Cred ca voi scana una.
Pai nu conteaza ca l-ai scris tarziu, ci ca l-ai scris :)
Felicitari si pentru carnet!
Multumesc Santi.
:( foarta trista soarta ei. Insa eu cred in karma; totul e cu un scop.
Preiau leapsa, dar sa ma lamuresti un pic. Trebuie sa scriu despre o persoana pe care am cunoscut-o si a murit tanara din cauza teribilismului?
@ Cami: Trebuie sa scrii, daca ai cunostinta de vreun caz, daca nu, la modul general, despre faptul ca un om care isi pune propria viata in pericol sau, mai rau, vietile altora, nu doar ca nu e "cool", cum poate se crede, din teribilism, ci e chiar inconstient iar consecintele pot fi extrem de grave.
Si cum spune Brightie: "FII COOL FIIND VIU, păstrându-ți mintea acolo unde-i e locul, fiindcă SIGUR eşti conştient de faptul că niciun superparty şi niciun superraliu nu valorează cât viața ta ori cât cea a prietenilor tăi ( trei fete de 15, 17 şi 19 ani au murit luna trecută într-un accident produs de un prieten de-al lor)." (http://partealuminoasa.wordpress.com/2009/04/03/ca-sa-fii-cool-trebuie-sa-fii-viu/)
Nu e musai sa fie vorba de accident de masina, ci orice situatie cunosti legata de tema (consum de alcool in exces, de droguri)
am inteles, doar verificam ;) merci pt explicatii
you're welcome :)
Am fost si eu nominalizat la momentul respectiv. Mi-ai inspirat o idee de articol. Doar ca al meu va fi mai scurt si mai rau, daca-l voi scrie.
:)
Trimiteți un comentariu