Pe Cookie, primul nostru catelus, l-am adus la noi in casa pe cand avea doar o luna. Nici nu stia sa manance. Ii puneam iaurt pe limbuta, iar apa ii dadeam cu biberonul.
Se agata cu dintisorii lui mici de pantalonii mei de pijama si ramanea asa fixat taraindu-se pe burta dupa mine. Se trezea de nebun dimineata la ora 4 si ne scula pe toti din casa si ma jucam cu el in speranta sa il obosesc si sa se culce, caci aveam ore la liceu de la 7.
Asteptam cu totii primul lui latrat, care intarzia sa apara. Pana cand intr-o zi, pe cand avea 2 sau 3 luni, cand, explodand de fericire la venirea lui tata acasa, a scos un "wow wow" tipat si clar. Am inceput cu totii sa radem si sa il smotocim: "A latrat Cookie!". Iar el de fericire, a mai latrat o data, ca sa ne arate ce mare s-a facut.
Asteptam cu totii primul lui latrat, care intarzia sa apara. Pana cand intr-o zi, pe cand avea 2 sau 3 luni, cand, explodand de fericire la venirea lui tata acasa, a scos un "wow wow" tipat si clar. Am inceput cu totii sa radem si sa il smotocim: "A latrat Cookie!". Iar el de fericire, a mai latrat o data, ca sa ne arate ce mare s-a facut.
Un comentariu:
Iaurtel "petit danone", din acela pentru copii... Ce mititel era in poza asta, o luna sau doua...Si cand te gandesti ca pe 21 martie ar fi facut 9 ani...Offf !!
Trimiteți un comentariu