Mi s-a reprosat de catre mai multe persoane ca nu am mai scris nimic de atat de multe zile. Cei mai mari "carcotasi" au fost chiar mama si cu tata, care au stiut foarte bine ca nu am avut timp, insa, desi am vorbit des la telefon, mi-au simtit lipsa pe blog, unde se obisnuisera sa intre si sa citeasca istorisirile mele.
Iata ca m-am conformat, iar acum, pentru ca am ceva timp liber si chef, m-am apucat de scris.
Articolul de azi este despre scurta mea calatorie in Cehia, si, mai precis, in Praga.
Am aterizat in Praga dis-de-dimineata, la ora 8 fara 20, o ora la care oamenii se indreptau spre locurile lor de munca iar traficul era intens. La aeroport am fost asteptati de un domn la costum, cu un Mercedes 4x4, care urma sa ne duca spre hotel. Eram praf de oboseala caci nu mai dormisem (eu cel putin) de 24 de ore, si nu pentru ca nu am vrut sa dorm, ci pentru ca nu am avut cand.
Hotelul - de 5 stele, luxos, aflat chiar la cinci minute de centrul istoric. Locul unde am fost cazati a intregit bucuria de a fi in acest oras vechi european, mai ales avand in vedere ca si zborul si cazarea au fost suportate de firma sponsor.
Check-in-ul se facea la ora 3, deci pana atunci aveam timp sa vedem cate ceva din marele oras. Am lasat bagajele la hotel si am plecat la plimbare.
Inainte de a incepe sa povestesc despre locurile pe care le-am vazut, voi spune doua vorbe despre Praga, capitala Republicii Cehe. In limba ceha numele orasului e Praha. De fapt, de cum am iesit din aeroport, am vazut scris mare, pe una dintre cladiri, PRAHA. Orasul e strabatut de raul Vltava, cel mai lung rau din Cehia, avand 440 km. Ca si cifre noi, in anul 1992 866 de hectare din centrul vechi al orasului au fost incluse de UNESCO pe lista de monumente culturale si naturale iar din anul 2000, Praga a fost inclusa in randul oraselor culturale europene.
Plimbarea a inceput, cum era de asteptat, cu centrul vechi. Mai jos - poze.
In ultima fotografie (dreapta jos), in partea stanga a imaginii se vede o cladire cu un ceas.
Am pozat acel ceas si in detaliu:
Am pozat acel ceas si in detaliu:
Ce e cu aceasta cladire? Ea se numeste "Old Town Hall" si a fost un simbol al propriei administratii a orasului sub conducerea unui rege (nu stiu daca e important pentru noi numele) in 1338. Un colt al acestei cladiri a devenit locatia consiliului local. In secolul al XIV-lea s-a construit, lipit de cladire, un nou turn, inalt de aproape 70 de metri (se vede si in imagine), ce functiona simultan ca si nou simbol al administratiei cat si ca turn de veghe. In 1410 pe partea sudica a turnului s-a montat ceasul astronomic ce a fost, in timp finisat si completat cu noi elemente. Partea cea mai veche a ceasului este cea centrala, astrologica, bazata pe conceptia geocentrica a miscarii planetelor. Dupa ce a fost afectat fie de furtuni sau de razboaie, culminand cu un incendiu in 1945, turnul a suferit reparatii capitale, pentru ca in 1990 sa se monteze si un lift (cu forma si structura de sustinere foarte interesante, zic eu):
La fiecare ora fixa, un schelet loveste un clopotel si, pe la niste ferestruici de deasupra ceasului astronomic, se perinda 13 papusi, simbolizand pe Iisus Hristos cu cei 12 apostoli. Dupa ce au trecut cu totii, obloanele se trag automat pentru ca la urmatoarea ora fixa sa se intample acelasi lucru. Oamenii se aduna in piata din fata turnului si fotografiaza sau filmeaza evenimentul. Normal, si eu am fotografiat si am filmat:
La fiecare ora fixa, un schelet loveste un clopotel si, pe la niste ferestruici de deasupra ceasului astronomic, se perinda 13 papusi, simbolizand pe Iisus Hristos cu cei 12 apostoli. Dupa ce au trecut cu totii, obloanele se trag automat pentru ca la urmatoarea ora fixa sa se intample acelasi lucru. Oamenii se aduna in piata din fata turnului si fotografiaza sau filmeaza evenimentul. Normal, si eu am fotografiat si am filmat:
Plimbarea a continuat cu vizitarea turnului. Am urcat cu liftul din imaginile de mai sus si am coborat pe scara in spirala. Din turn se poate admira intreaga panorama a marelui oras, iar dumneavoastra o vedeti mai jos, in fotografii si in filmulet:
Dupa ce am stat mai bine de o ora sus in turn, ni s-a facut foame (nu mai vorbesc de oboseala, pentru ca deja se facusera in jur de 31 de ore de nesomn in ceea ce ma privea). Am luat pranzul intr-un local unde imi place foarte mult sa merg (si in Bucuresti): Hard Rock Cafe. Mancare buna, portii imense iar cocktailul meu nu mai dadea semne sa se termine.
Era deja timpul sa ne intoarcem la hotel pentru check-in. Ceea ce s-a si intamplat de altfel. Ajunsa in camera, mi-am facut un dus si apoi m-am trantit in patul pufos unde am adormit ca prin farmec, regretand ca am ajuns la Praga si trebuie sa stau in camera sa dorm, insa stiind ca fara sa ma fi odihnit macar putin, mi s-ar fi facut rau de atata oboseala. Mai trebuie sa precizez cat de bine te poti relaxa si cat de bine si de fericit te simti si cat de tare e sa stai la 5 stele? Nu :).
M-am trezit dupa 4 ore de somn profund si vazand ca mai am o ora la dispozitie pana la masa festiva am plecat la plimbare prin oras. Singura de data aceasta. Voiam neaparat sa ajung pe podul Charles (sau Carol), care nu era departe de hotelul meu si despre care citisem anterior.
Numele il poarta dupa regele Carol al IV-lea, in timpul caruia a si inceput de fapt constructia acestui pod de piatra peste Vltava.
Pana in 1841 podul Charles era cea mai importanta cale de comunicare intre orasul vechi si Castelul Praga, dar si o ruta comerciala. Intrarea dinspre orasul vechi e marginita de turnul din imaginea de mai sus (dreapta), in timp ce la intrarea pe pod dinspre partea opusa se afla alte doua turnuri. Are o lungime de aproximativ 500 de metri si o latime de 10 metri. Peste zi, din 2 in 2 metri se pot vedea vanzatori de obiecte realizate manual (bratari, cercei, coliere), vanzatori de fotografii artistice, caricaturisti, pictori sau cantareti.
N-am filmat prea mult de teama sa nu raman fara spatiu de memorie pe cardul de la aparat, mai ales ca era prima zi si nu aveam unde sa descarc tot ce filmasem si fotografiasem.
Particularitatea acestui pod e aceea ca e singurul pod din Praga marginit din loc in loc de statui.
Legenda mai spune ca singura statuie alba ar fi cea a unui calugar acuzat de regele sau pe nedrept ca ascundea adulterul sotiei, si pentru devotamentul sau ca si confident al reginei precum si pentru nevinovatia lui, statuia a fost construita din piatra alba. Eu cred ca nu mai aveau piatra neagra iar podul trebuia finalizat. Tot pe pod, la baza unei statui se afla o placa norocoasa, care se spune ca daca e frecata cu palma o data face sa se implineasca dorinta pusa. Totusi, conditia e sa fie o singura dorinta concreta, iar placa sa fie atinsa doar o singura data in viata. In plus, trebuie mare atentie sa nu se atinga un catelus de pe acea placa, pentru ca aduce ghinion.
Eu n-am mai atins nimic, pentru ca ma grabeam deja. Timpul se scursese si trebuia sa ajung la hotel pentru a ma schimba in tinuta de seara.
Masa festiva a fost asa cum ma asteptam, adica atmosfera excelenta. Erau acolo oameni din toata lumea, plin de doctorime din mai multe tari europene dar si din SUA. Nu am stat insa foarte mult, iar inainte de culcare am mai facut o mica plimbare prin marele oras.
Va veni si continuarea, cu ce alte lucruri frumoase am vazut prin Praga insa acum e cam tarzior ,iar maine merg la munca, asa ca articolul de azi se incheie aici.
Dupa ce am stat mai bine de o ora sus in turn, ni s-a facut foame (nu mai vorbesc de oboseala, pentru ca deja se facusera in jur de 31 de ore de nesomn in ceea ce ma privea). Am luat pranzul intr-un local unde imi place foarte mult sa merg (si in Bucuresti): Hard Rock Cafe. Mancare buna, portii imense iar cocktailul meu nu mai dadea semne sa se termine.
Era deja timpul sa ne intoarcem la hotel pentru check-in. Ceea ce s-a si intamplat de altfel. Ajunsa in camera, mi-am facut un dus si apoi m-am trantit in patul pufos unde am adormit ca prin farmec, regretand ca am ajuns la Praga si trebuie sa stau in camera sa dorm, insa stiind ca fara sa ma fi odihnit macar putin, mi s-ar fi facut rau de atata oboseala. Mai trebuie sa precizez cat de bine te poti relaxa si cat de bine si de fericit te simti si cat de tare e sa stai la 5 stele? Nu :).
M-am trezit dupa 4 ore de somn profund si vazand ca mai am o ora la dispozitie pana la masa festiva am plecat la plimbare prin oras. Singura de data aceasta. Voiam neaparat sa ajung pe podul Charles (sau Carol), care nu era departe de hotelul meu si despre care citisem anterior.
Numele il poarta dupa regele Carol al IV-lea, in timpul caruia a si inceput de fapt constructia acestui pod de piatra peste Vltava.
Pana in 1841 podul Charles era cea mai importanta cale de comunicare intre orasul vechi si Castelul Praga, dar si o ruta comerciala. Intrarea dinspre orasul vechi e marginita de turnul din imaginea de mai sus (dreapta), in timp ce la intrarea pe pod dinspre partea opusa se afla alte doua turnuri. Are o lungime de aproximativ 500 de metri si o latime de 10 metri. Peste zi, din 2 in 2 metri se pot vedea vanzatori de obiecte realizate manual (bratari, cercei, coliere), vanzatori de fotografii artistice, caricaturisti, pictori sau cantareti.
N-am filmat prea mult de teama sa nu raman fara spatiu de memorie pe cardul de la aparat, mai ales ca era prima zi si nu aveam unde sa descarc tot ce filmasem si fotografiasem.
Particularitatea acestui pod e aceea ca e singurul pod din Praga marginit din loc in loc de statui.
Legenda mai spune ca singura statuie alba ar fi cea a unui calugar acuzat de regele sau pe nedrept ca ascundea adulterul sotiei, si pentru devotamentul sau ca si confident al reginei precum si pentru nevinovatia lui, statuia a fost construita din piatra alba. Eu cred ca nu mai aveau piatra neagra iar podul trebuia finalizat. Tot pe pod, la baza unei statui se afla o placa norocoasa, care se spune ca daca e frecata cu palma o data face sa se implineasca dorinta pusa. Totusi, conditia e sa fie o singura dorinta concreta, iar placa sa fie atinsa doar o singura data in viata. In plus, trebuie mare atentie sa nu se atinga un catelus de pe acea placa, pentru ca aduce ghinion.
Eu n-am mai atins nimic, pentru ca ma grabeam deja. Timpul se scursese si trebuia sa ajung la hotel pentru a ma schimba in tinuta de seara.
Masa festiva a fost asa cum ma asteptam, adica atmosfera excelenta. Erau acolo oameni din toata lumea, plin de doctorime din mai multe tari europene dar si din SUA. Nu am stat insa foarte mult, iar inainte de culcare am mai facut o mica plimbare prin marele oras.
Va veni si continuarea, cu ce alte lucruri frumoase am vazut prin Praga insa acum e cam tarzior ,iar maine merg la munca, asa ca articolul de azi se incheie aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu