vineri, 29 iulie 2011

Hai ca nu mai e dracul asa de negru



Ieri am implinit 4 saptamani de cand ma aflu in Franta. Nu stiu daca cele mai dificile ever, dar suficient de grele incat sa resimt fiecare secunda petrecuta aici. Da' parca incet incet incep sa se mai aseze lucrurile. Am cazuri faine de care ma ocup, e o provocare continua. Si satisfactia e cu atat mai mare cand vad ca pacienti veniti cu stare generala agravata evolueaza bine sub tratament. In Ro, am avut destul de rar ocazia sa prescriu eu tratamente - am avut sefi care m-au lasat sa iau decizii, dar si sefi care nu aveau niciun gand sa ma lase sa scriu ceva in medicatie. Nu sunt de condamnat, cat timp era parafa lor in joc, probabil ca si eu as fi facut la fel (pentru ca, pentru cine nu stie, in medicina, in Romania, dupa ce termini facultatea, nu poti profesa fara rezidentiat, iar pana nu dai examenul de specialist nu ai drept de practica, trebuie sa lucrezi cu un medic indrumator). Aici nu am un anume medic indrumator. Aici ma ocup direct de pacienti, iar apoi, unde am nelamuriri, sau daca nu sunt sigura de ceva, pot intreba pe oricare dintre medicii de pe sectie. Pacientii apartin sectiei, nu unui anumit doctor.

Pacientii sunt foarte simpatici. Ma corecteaza cand fac greseli in exprimare, ma invata cand trebuie sa spun "le" si cand "la", sau "de" si "du", sau chiar cuvinte intregi atunci cand nu cunosc termenul in franceza si incep sa le arat prin semne ce vreau de la ei. Ii amuza si colaboreaza bine. Ii pun saracii, uneori, sa-mi repete ce spun, ca sa inteleg exact, sa nu imi scape cine stie ce lucru important din discutia cu ei care m-ar putea orienta asupra cauzei unei anumite boli. Si repeta, evident, nu ii chinui daca starea lor nu imi permite.

Oricum, aici medicii comunica foarte mult intre ei. Practic, pacientul are cate un dosar cu tot istoricul internarilor, la fiecare dintre medicii care se ocupa de el. Cand pleaca din spital, i se da o externare scurta pentru medicul de familie. Ulterior, tot medicul de familie primeste prin posta un plic cu externarea detaliata. Cate o copie este trimisa si celorlaltor medici ce au pacientul in evidenta. In momentul in care pacientul este reinternat pentru vreo afectiune, se solicita dosarul lui unde exista toate informatiile necesare, astfel incat nu mai e necesar interogatoriul despre antecedente sau alte detalii pe care acesta le poate furniza mai mult sau mai putin, functie de starea lui generala.
Link
Si ca sa revin la partea de vocabular, o babuta simpatica, un pic depresiva pentru ca locuia la azil unde nu prea avea prieteni si se simtea cam singura a fost foarte multumita de ea ca a reusit sa ma invete vreo doua cuvinte din argou, nu de alta, dar sa pricep atunci cand aud vorbindu-se in jurul meu. M-a distrat babuta, mai ales ca ii placea sa povesteasca mult. Bineinteles ca intelegeam partial ce spunea, dar macar ea era fericita ca o asculta cineva :))

Azi am primit felicitari de la primul pacient pe care l-am consultat in prima saptamana cand am venit aici, omul fiind externat inca de atunci si reinternat acum, dupa aproape 4 saptamani pentru o noua cura de chimioterapie, si care nu mai contenea sa imi spuna ca am progresat mult cu franceza de la internarea lui precedenta.

Si am mai primit si o invitatie la film. Am vazut "Bad teacher", noul film cu Cameron Diaz si Justin Timberlake si in care joaca si o fetita romanca, i-am vazut numele la sfarsit in generic, Andra Nechita. Cam siropel, dar ok dupa o zi obositoare. M-a amuzat si m-a relaxat.

Maine e vineri, ce bucurie! Nici nu imi vine sa cred cat de repede a trecut saptamana asta. Planurile pentru weekend sunt facute, probabil tot plimbare si cinema. Televizor nu am, iar filmele lor dublate ma ajuta mult sa ma familiarizez cu franceza.
Hai ca nu e dracul asa de negru.




10 comentarii:

S.L. spunea...

Buna Oana,ce bine ca ai reusit sa pleci! Cu siguranta ai mai multe lucruri de invatat acolo,asa ca merita tot efortul.Noi te pupam si iti dorim succes!

Onutzza spunea...

Buna! Multumesc frumos pentru urari, sa dea Dumnezeu sa fie bine! (da-mi te rog inca un mesaj, nu il voi publica, in care sa-mi spui si cine esti, pentru ca e evident ca ne cunoastem, dar nu mi-am dat seama cine esti :)). Weekend frumos!

Anonim spunea...

Draga Oana,acum ti-am descoperit si blogul.Ai talent la scris!
Iti urmaresc atent evolutia de cand ai plecat si iti tin pumnii.Ma bucur sa constat ceva optimism la orizont in "scrierile" tale.O sa fie bine, vei vedea.Totul e greu la inceput.Vezi ca deja a trecut o luna si tu insati spui ca te simti mai in largul tau?Sentimentul asta se va imbunatati,ai incredere!
Ai toate calitatile ca sa reusesti,nu te da batuta.Si mai ales AI CURAJ si asta inseamna enorm!
Keep up the good work!Peste vreun an o sa povestesc exact ca tine!
As fi vrut sa-ti scriu totul in franceza,dar sunt prea cranky ca sa fac asta acum.
Fruntea sus si mai strange din dinti.In patria "muma" nu-i nimic de facut!
Ti-am adaugat blogul la Favourites :)
Iulia Pascutoi

Onutzza spunea...

Buna Iulia! Iti multumesc frumos pentru comentarii. Eu iti doresc sa ai parte de o acomodare muult mai usoara decat a mea. Si baga mare cu franceza, asta e cel mai important aspect! Eu am venit aici fara sa fi repetat boaba de franceza, iar ultima oara cand o vorbeam, era acum 10 ani, la scoala, deci iti dai seama cu ce mare minus am venit. Poate daca m-as fi hotarat din timp sa plec in Franta, as fi avut cand sa repet, dar lucrurile s-au intamplat atat de repede (la nunta Mihaelei era inca perspectiva, nu stiam sigur ca aveam sa plec), incat, prinsa cu tot iuresul rezolvarii problemelor pe care le mai aveam in tara, actele plus mersul la munca zi de zi, efectiv nu mi-a mai ramas timp si de repetat franceza, iar asta am resimtit aici acut.
Ma bucur ca iti place ce ai gasit aici! Si mai astept comentarii daca simti ca vrei sa spui ceva legat de vreun subiect sau altul!
Te pup, succes la invatatul pentru specialitate si cu franceza!

Restaurant IMPERIAL HOUSE spunea...

Sarutari de maini domnisoarei doctor. Mult succes in noua viata :))) Ma bucur mult pentru tine - ai scapat in sfarsit de sistemul asta de rahat condus de oameni mici cu functii mari, cu idei perverse si pusi numai pe furat. Ai sa descoperi ca viata poate fi traita si printre oameni care muncesc 35 de ore pe saptamana, si zambesc in fata unei flori. Sa nu te sperie nimic, esti o luptatoare ! :)))

Onutzza spunea...

@ Restaurant Imperial House: multumesc frumos pentru mesaj! Deocamdata am semnat contract pe un an, oi vedea la anul in iulie ce se va intampla...deocamdata sunt aici, azi e azi, maine e o noua zi, timpul le aranjeaza pe toate :) Orarul meu de aici, in schimb, cuprinde ceva mai multe ore de munca pe saptamana: teoretic ar fi 40 de ore, practic in jur de 45, caci desi am pauza de 2 ore zilnic, la ora pranzului, de cele mai multe ori iau pauza doar 1 ora, cat mananc si siesta de dupa, apoi inapoi la munca. De cand am venit am avut chiar mai multe ore petrecute la spital, caci in primele 3 saptamani am fost zilnic la munca, inclusiv in zilele de weekend. Nu mi s-a cerut, dar era interesul meu sa ma mai familiarizez cu tot ce tinea de sectie. Ieri de exemplu, am stat la spital de exemplu 12 ore. Dar asa ca medie, ar fi cam 45 de ore/saptamana...
Intrebare: ne cunoastem si personal sau doar prin intermediul blogului?
Toate cele bune si multumesc mult pentru incurajari si pentru pumnii stransi :)

Cami spunea...

hihi parca vad ca peste o luna imi zici ca vrei sa ramai acolo :D te faci frantuzoaica!

cartush spunea...

Hey!
Ma bucur mult sa aflu ca te-ai acomodat si esti optimista!
Te pup si iti tin pumnii sa reusesti tot ce iti propui!
Ai grija de tine si mult succes!

rory spunea...

simpatic postul! :)) m-ai făcut să râd... lasă, că o să-ţi iei tu şi televizor... ;)

Onutzza spunea...

@ Cami: :D

@ Caty: mersi, te pup!

@ Rory: mi-am luat televizor in weekend - mi l-am facut cadou din primul meu salariu in euro :D. :D Mersi pentru vizita!