miercuri, 7 septembrie 2011

O zi in Paris (II)

In seara aceasta nu am mai baut nimic ce ar fi putut contine cofeina asa ca s-ar putea sa scurtez articolul caci simt cum incepe sa ma ia somnul. Totusi, ramasesem datoare cu partea a II-a a plimbarii prin Paris, inca de acum doua zile, asa ca iata si continuarea.
Si nu se poate sa ne plimbam prin Paris fara acompaniament muzical, asa ca iata si melodia de fond:



Ramasesem in Place de la Concorde, locul de executie al regelui Ludovic al XVI-lea, al Mariei Antoaneta sau al lui Robespierre, insa un loc ce mi-a placut prin faptul ca de aici calatorul poate porni sa viziteze fie Gradinile Tuileries si Luvrul, fie sa porneasca in plimbare in sens opus pe Champs-Elysees catre Arcul de Triumf, fie sa se indrepte catre Biserica Madeleine si Opera din Paris.


Eu am mers pe prima varianta, catre Gradinile Tuileries ce nu m-au impresionat, poate si pentru ca plouase si erau numai baltoace iar tenisii mei odata albi, aveau deja imprimeu "dalmatian". Am strabatut parculetul si am ajuns in fata Caruselului lui Napoleon, un arc mic de triumf ca o poarta de acces catre Luvru.


Si iata in departare Luvrul, cu faimoasele piramide de sticla construite in 1989, prin piramida cea mai mare fiind de fapt si accesul in muzeu. Nu am reusit sa vizitez palatul, si pot spune ca nici nu am avut intentia, caci neavand posibilitatea sa stau mai mult de o zi in Paris, voiam sa cuprind cat mai multe obiective turistice. In plus, una dintre marile mele placeri este sa ma plimb pe jos atunci cand vizitez un oras, asa ca ramane sa imi iau alta data concediu macar o saptamana, sa ma duc la Paris si sa imi dedic timpul vizitarii muzeelor.

De la Luvru am pornit spre cheiul Senei, si am strabatut un pod care nu stiu cum se numeste, dar care mi-a placut prin "originalitatea" lui. Spun originalitate intre ghilimele, pentru ca de curand am citit la Costin ca mai exista in lume vreo doua asemenea poduri, la Praga si la Berlin.


Se pare ca tinerii indragostiti se leaga (chipurile) pe viata printr-un lacat pe pod si arunca cheia in apa. Romantic, nu?
Si ca sa intareasca legenda, iata ca am surprins si un cuplu de tineri proaspat casatoriti, venind sa aiba sedinta foto tocmai pe podul cu pricina.


A urmat apoi plimbare pe langa buchinisti, cam putini ce e drept, fata de cati ma asteptam eu sa vad. Iata ca am gasit si un articol in care se scrie ca sunt din ce in ce mai putini, iar reprezentantii primariei se tem sa nu fie o meserie pe cale de disparitie.

Deja cu picioarele din ce in ce mai greu de urnit, si cu stomacul care incepuse sa isi ceara drepturile dupa o zi intreaga de plimbare, am mers catre Cartierul Latin, in cautarea unui restaurant unde sa se serveasca mancare la ora 16. Greu de gasit, desi Cartierul Latin e plin de localuri, insa de cand sunt in Franta am remarcat organizarea francezilor in ce priveste mancarea, lucru de care tin cont si restaurantele care sunt deschise numai in intervalele orare in care se serveste masa (12-14 sau 19-21). In rest, daca iti e foame, exista kebab, shaorma care aici se cheama altfel sau diverse tipuri de sandvisuri. Si McDonalds. Dar nu e foarte fun sa ajungi in Paris si sa mananci la McDonalds.


Am gasit intr-un final un local ok unde am mancat o friptura de vita semi-facuta, pentru ca bietul chelner m-a intrebat daca o voiam asa, eu nu am inteles prea bine ce zicea, dar ca sa nu ma fac de ras am zis "oui, oui" si apoi am mestecat la ea de ma dureau falcile. Dar la cat de foame mi se facuse, chiar ca nu mai conta.
S-a terminat si masa, insa plimbarea avea sa continue, caci inca nu se lasase seara. Dar pentru ca inca suntem in Cartierul Latin si am impresia ca s-a terminat melodia de mai sus, va invit sa mai ascultati ceva, specific zonei in care ne aflam cu povestea:



Si sa pornim mai departe catre Notre-Dame de Paris, dar nu inainte de a trece pe Rue des Ecoles, unde se afla, de aproape opt secole faimoasa si greu accesibila Universitate Sorbona. Cica daca te duci si te rogi de portar sa te lase sa o vizitezi, spunandu-i ca esti student, te lasa si ca ar fi foarte frumos in incinta. Maybe next time.

Si iata frumoasa catedrala Notre-Dame,

pe care nu am reusit sa o vizitez caci trecuse un sfert de ora de la ora inchiderii iar gealatii stateau in fata si mi-au spus sec: "C'est fermé. Venez demain matin a 8 h""Demain matin je ne serais pas en Paris" S-au facut ca nu ma auzeau, evident. Si la fel cu prima parte a zilei cand imi rasuna vocea lui Yves Montand in cap, acum ma gandeam doar la refrenul din fragmentul "Belle" din musicalul Notre-Dame de Paris de care am amintit si mai demult, dar careia i-am gasit de curand si varianta cu subtitrare in limba romana, pentru ca are versuri foarte frumoase. Iar Garou e un super-dragut si are o voce de te termina. Cel putin pe fete :)



Daca mi-o merge bine, si oi avea posibilitatea, tare mi-ar placea sa merg in luna decembrie in Paris unde se va rejuca spectacolul, cu distributia originala, dupa 11 ani. Intre timp, a fost jucat in 12 tari, in limbile respective, cu mare succes, insa tot varianta originala, in limba franceza, ramane cea mai frumoasa.

Drumul dinspre Notre-Dame din Ile de la Cite inapoi spre oras a trecut pe langa Piata de Flori, inchisa din pacate, caci deja incepea sa se insereze. Am continuat plimbarea pe jos, eu fiind deja din ce in ce mai epuizata, dar fara sa ma pot satura de toate frumusetile arhitectonice cu care imi clateam ochii.


Noroc ca era deja tarziu, caci am trecut la un moment dat pe langa un magazin ce am crezut ca era Paradisul Copiilor, atat de multe si variate dulciuri avea, si tentatia sa intru era mare, insa m-am multumit doar sa fotografiez si sa plec mai departe gandindu-ma la cat de bogate caloric erau toate minunile de acolo...si la cat de bune erau, pe de alta parte.


Am ajuns in fata Operei din Paris, aflata partial in renovare,iar mai apoi la Biserica Madeleine, revenind in Place de la Concorde, locul de unde am pornit si noi cu calatoria din aceasta seara.















Si pentru ca deja bifasem cele doua cai de acces din si spre Piata, mai ramanea doar una, cea a bulevardului Champs-Elysees, ce se finaliza cu Arcul de Triumf ridicat de catre Napoleon in 1806 in cinstea armatei franceze. Picioarele mele abia se tarau, asa ca m-am multumit sa vad Arcul de departe, sa constat ca e fix ca cel din Bucuresti, si sa renunt sa mai ajung pana la el.








Deja era altceva ce imi atragea privirea, si anume Turnul Eiffel ce sclipea magnific timp de 10 minute de fiecare data cand era ora fixa. In drum spre turn am trecut pe langa monumentul ridicat in onoarea lui Lady Diana, cred ca in zona pasajului unde s-a petrecut teribilul accident care i-a cauzat si decesul, precum si in zona Senei, unde am avut placerea sa admir vaporasele care plimbau turistii, sau care gazduiau petreceri private, chiar si o nunta, pe fondul luminilor Turnului Eiffel.


Deja nu mai puteam. Stiam ca plimbarea avea sa se incheie aici. Talpile ma usturau, cu toate ca mi-am pus incaltamintea cea mai comoda pe care o aveam, ma dureau muschii picioarelor, si imi era somn de picam.



A mai fost drumul pana la metrou, insa practic plimbarea propriu-zisa se incheie privind peste umar, neputand sa imi dezlipesc privirea de caruselul aflat in fata Turnului si dorindu-mi sa ma fac mica din nou, sa pot revedea viata din interiorul bulei roz cu peretii grosi (si acum incerc sa raman in bula roz, dar peretii sunt fragili si au lipituri caci s-au rupt de mai multe ori :) )


Cam asta a fost. Mai vreau :) Si inchei cu o dedicatie pentru cine mi-a fost ghid, caci singura nu as fi putut vedea atatea intr-un timp atat de scurt si nici nu as fi beneficiat de explicatii si povesti frumoase cu palate, si dovleci care la miezul noptii se transforma in calesti lasand de aici loc pentru magie si vise frumoase cu printi si printese, minunate tocmai pentru ca sunt doar vise si povesti.


5 comentarii:

Gabriela Cimpoca spunea...

E bine ca te misti, si, asa cum spui, cunosti mai bine un loc doar strabatandu-l cu piciorul, nu din ''goana'' tramvaiului sau autobuzului. Sper sa ajungem si noi odata si odata la Paris, dar, deocamdata, avem alte locuri pe lista de ''vizitat''.

Onutzza spunea...

Da, neaparat sa nu sariti Parisul din lista...e un oras extraordinar...pacat ca e locuit, dupa cum bine spunea o prietena :)

liana spunea...

superb..

Virtualkid spunea...

Organizam o intalnire a bloggerilor din Galati si Braila.
Nu te tenteaza sa vii si tu?
Eu vin de la Targu Mures pentru aceasta intalnire. Poate ne dai chiar si o mana de ajutor in privinta mobilizarii bloggerilor. In program exista chiar si o plimbare cu salupa pe Dunare.
Toate cele bune!

Onutzza spunea...

Buna Virtualkid. M-ar fi tentat sa vin la intalnire, insa de cateva luni am plecat in Franta, asa ca nu am cum veni. :)