O zi in Paris (I)

Mmmkey,...am facut prostia sa beau un pahar de cola in dupa-amiaza asta si acum nu am somn, dar am in schimb chef de scris, astfel incat voi povesti cate ceva despre ultima chestie foarte tare pe care am facut-o, si anume o plimbare in (poate) cel mai romantic oras din lume, Paris. Si ca sa nu cititi, asa, "in liniste", iata si linkul unei melodii reprezentative, cea pe care o fredonam (in gand) aproape obsedant, fara sa reusesc sa "schimb placa", pe tot parcursul plimbarii mele in Paris (si, Serban, daca cumva citesti, tu esti vinovat pentru asta, caci de la tine stiu de Sous le ciel de Paris varianta Yves Montand)

Boon...cu ce sa incep? La Tour Eiffel, Place de la Concorde, Champs-Elysees? Ce sa fie mai intai?
O sa fie inceputul. Asadar, dupa doua saptamani epuizante in care am ramas singura sa ma ocup de sectie pentru ca colega mea era in concediu, mi-am regasit cheful de viata si dispozitia sa merg inainte, nu din inertie, ci prin vointa, tocmai din aceasta calatorie minunata la Paris. Mai mult sau mai putin intamplator (eu nu prea cred in intamplare, ci in destin), mai multi dintre prietenii mei au venit in aceeasi perioada in Franta, iar cu unii dintre ei m-am si intalnit.
Dupa un numar mic de ore de somn, la sfarsitul unei saptamani in care plecasem de la spital in mai multe randuri dupa 10-11 ore de munca, am luat TGV-ul cu destinatia Paris, cu bucurie si nerabdare. Plimbarea a inceput cu zona Montmartre si faimoasa Basilica de Sacre-Coeur de Montmartre. Zona Montmartre e descrisa ca un cartier mai sarac, unde am vazut multe cozi in fata magazinelor cu haine second-hand, tarabe cu tot felul de produse ieftine si de calitate discutabila, Dragonul-Rosu (ex-Europa)-like (pentru cine stie depozitul din Bucuresti) si unde am mai vazut multi amarati care cerseau, chiar si romani.


Dupa Sacre-Coeur a urmat La Tour Eiffel, ce reprezinta pentru mine simbolul Parisului si in fata caruia, venind dinspre Palatul Chaillot si admirandu-l, mi s-a taiat respiratia (metaforic vorbind, evident) pret de cateva momente. Va dati seama ca are 324 m inaltime? Si asta nu ar fi nimic, dar ca sa mai si urci pe scari costa, indiferent ca ajungi terminat in varf...asta daca nu abandonezi pe drum. Nu am riscat, si am preferat doar sa il fotografiez de jos, plus ca ar fi insemnat sa stau toata ziua la coada si timpul nu era de partea mea.

Si hai apoi, dupa un scurt ragaz, catre Hotel des Invalides, aflat in apropiere, care gazduieste, in Domul Invalizilor, impresionantul mormant al imparatului Napoleon, dispus in asa fel incat in momentul in care il privesti, trebuie sa iti pleci capul.


De aici am mers si mai departe, spre Podul Alexandru al III-lea, cu statuetele poleite cu aur, pod ce leaga Domul Invalizilor de Champs-Elysees.


apoi am trecut pe langa Grand Palais si Petit Palais,



pentru a face un nou popas in Place de la Concorde, in fata Obeliscului adus de Napoleon din Egipt.



Deocamdata inchei aici, cola si-a pierdut din efect iar mie mi s-a facut somn, asa ca va las in Place de la Concorde si continui maine si cu partea a doua din plimbare.