Într-un amurg, sunt ani de-atunci,mi-am zgâriat
stăruitor
în scoarţa unui arbor- - numele —
cu slove mici, stângace şi subţiri.
Azi am văzut din întâmplare
cum slovele-au crescut din cale-afară —uriaşe.
Aşa îţi tai şi tu copilo numele
în inima-mi supusă
mărunt, mărunt, ca un ştrengar.
Şi după ani
şi ani de zile-l vei găsi
cu slove-adânci şi uriaşe.
[1919]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu