vineri, 13 iulie 2007

Cresc amintirile - Lucian Blaga




Într-un amurg, sunt ani de-atunci,mi-am zgâriat

stăruitor

în scoarţa unui arbor- - numele —

cu slove mici, stângace şi subţiri.

Azi am văzut din întâmplare

cum slovele-au crescut din cale-afară —uriaşe.

Aşa îţi tai şi tu copilo numele

în inima-mi supusă

mărunt, mărunt, ca un ştrengar.

Şi după ani

şi ani de zile-l vei găsi

cu slove-adânci şi uriaşe.

[1919]

Niciun comentariu: