Nu-mi plac reptilele. Chiar deloc. Sunt reci, periculoase, ataca prin surprindere si te pot omori. Vorbesc aici de animalele care traiesc in salbaticie, nu de vreo biata testoasa de apartament, care isi duce si ea, amarata, carapacea in spate ca pe o povara (sau ca pe o armura de protectie). Totusi, desi nu imi plac, aceste animale ma uimesc. Au o capacitate excelenta de conservare, si, desi sunt taratoare, sunt puternice si pot ataca alte animale mai mari decat ele. Si... uneori mi-ar placea sa pot fi asa. Ca o reptila, ca un sarpe. In homeopatie se spune ca fiecare om are un corespondent in natura: vegetal, mineral sau animal si ca in diferite momente ale existentei noastre suntem cate putin din toate. Credeam ca as fi ca o planta....si asta pentru ca ador sa stau cu orele in soare, ma innebunesc dupa culoarea verde inchis, imi schimb uneori dispozitia brusc, asa cum plantele se inchid cand pe cer apar nori...dar daca nu sunt ca o planta? Daca am ca si corespondent...o reptila, poate un sarpe? 
Sarpele e de culoarea verde inchis, sarpele sta uneori pe pietrele albe la soare, sarpele e puternic, isi atinge scopurile, e un supravietuitor, poate sa invinga animale mult mai mari, care oricat ar incerca nu il pot supune...interesant animal, sarpele...merge sinuos, ii ia ceva mai mult, dar ajunge la destinatie...Atentie! Nu il privesc din perspectiva religioasa si simbolica...chiar nu are legatura cu comentariul meu...desi, se pare ca aceasta taratoare a fascinat multa lume pana acum. Eu ii admir calitatile de supravietuitor... Are un grozav instinct de conservare, (
ca si mine de altfel)...si dupa cum se vede in imagine, sub toate acele crengi rasucite de natura care mai de care mai ingenios, se afla un sarpe care parca se confunda cu mediul in care traieste. Printre frunze diferit colorate, ascuns de ochii celor care ar putea fi un pericol pentru el isi gaseste apararea, sta, se reface, si la momentul potrivit apare, invinge si ...traieste mai departe. Nu e placut de toti, dar e admirat...si temut...pentru ca poate oricand sa atace prin surprindere...
Sarpele e de culoarea verde inchis, sarpele sta uneori pe pietrele albe la soare, sarpele e puternic, isi atinge scopurile, e un supravietuitor, poate sa invinga animale mult mai mari, care oricat ar incerca nu il pot supune...interesant animal, sarpele...merge sinuos, ii ia ceva mai mult, dar ajunge la destinatie...Atentie! Nu il privesc din perspectiva religioasa si simbolica...chiar nu are legatura cu comentariul meu...desi, se pare ca aceasta taratoare a fascinat multa lume pana acum. Eu ii admir calitatile de supravietuitor... Are un grozav instinct de conservare, (ca si mine de altfel)...si dupa cum se vede in imagine, sub toate acele crengi rasucite de natura care mai de care mai ingenios, se afla un sarpe care parca se confunda cu mediul in care traieste. Printre frunze diferit colorate, ascuns de ochii celor care ar putea fi un pericol pentru el isi gaseste apararea, sta, se reface, si la momentul potrivit apare, invinge si ...traieste mai departe. Nu e placut de toti, dar e admirat...si temut...pentru ca poate oricand sa atace prin surprindere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu