Fericire
"progresam si uitam sa fim fericiti..
ingropam bucurii intr-o mare de biti
nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur...esti identificat
nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi...
te invata sa-ti cauti iubirea pe net
viata este viteza..
nu mai poti sa te-opresti!
te strivesc cei din urma daca incetinesti!
cineva sa opreaca invazia de biti!
cineva sa ne faca din nou fericiti..."
Intro la melodia "Fericire" - Vama Veche
2 comentarii:
Fericire
"progresam si uitam sa fim fericiti..
"Vesnicia s-a nascut la sat"?
Privind spre reprezentatii "progresului"civilizatiei urbane,cu FastWalking(jeepuri & stuff),FastComunnication(celulare) si Fast-food si spre chipurile lor nu pot sa nu fiu frapat ca nu sunt mai fericiti decat cei "mai inapoiati". Mi-a placut mult prezentarea sustinuta de Dan Puric "Omul frumos."
"ingropam bucurii intr-o mare de biti."
Emotiile ce fac sa vibreze fiinta noastra la contactul cu lumea reala,precum un foc de tabara la munte sau langa valurile ce se lovesc de tarm,muzica unei chitari live, atmosfera calda a legaturilor omenesti...iti dau simtamantul ca traiesti...ca existi...
spre deosebire de surfingul pe "marea"involburata a bitzilor, in care deziluziile intrec implinirile.
nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur...esti identificat.
(aceste versuri sunt mai profunde decat par la prima vedere. Nu cred ca se refera doar la simpul fapt ca poti fi reperat dpdv fizic,dupa IP &stuff)ci...Lipsa momentelor de "ascundere",de limpezire si decantare a propriilor trairi,alienarea de sinele cel mai profund,amestecul excesiv in lumea
conexiunilor virtuale ne poate face sa ne pierdem(asta pentru cei ce in prealabil au gasit-o) sau sa pericliteze aflarea propriei identitati(pentru cei mai multi, ce probabil nu vor fi aflat niciodata ce inseamna).
Traim intr-un timp in care viata noastra se imparte intre servici/scoala si casa. Decat sa dam un telefon sau sa stabilim o intalnire preferam sa ne salutam pe messenger, sa ne exprimam veselia sau tristetea printr-un emoticon si sa avem senzatia ca avem contacte sociale. Mergem din inertie intr-o directie sperand ca vom avea candva timp sa ne plimbam, sa ne distram, sa calatorim, sa citim.
Legat de ce ai spus de identitate, sunt foarte multi oameni care si-au construit pe internet o alta personalitate, care sa para interesanta in ochii celorlalti.
Ar trebui sa incercam sa ne oprim pentru cateva clipe tocmai atunci cand simtim ca suntem impinsi cu viteza de activitatile cotidiene. Sa ne oprim si sa fim atenti la ce se intampla in jur. In drumul de la serviciu spre casa sa incetinim, sa mergem in pas de plimbare. Daca trecem pe langa un parc sa ne oprim 5 minute pe o banca. Sunt lucruri marunte dar care ne dau acel sentiment ca suntem vii, exact ce aminteai tu mai devreme.
Multumesc pentru vizita pe blog si pentru comentariu.
Trimiteți un comentariu