Gugumanii...ii cunoastem cine sunt

" Nu-s oare destul de numerosi acei insi a caror nulitate profunda ramane nestiuta de cei mai multi dintre cunoscutii lor? Un rang social de seama, un nume ilustru, vreo slujba influenta, un oarecare lustru de politete, anumite maniere distante, ori prestigiul pe care-l impune averea constituie, pentru ei, un fel de paznici care nu ingaduie ca observatiile critice sa patrunda pana in dedesubturile vietii lor. Oamenii de felul acesta sunt asemenea regilor, ale caror sfaturi reale, ale caror caractere si moravuri nu pot fi niciodata bine cunoscute sau just apreciate, pentru ca sunt priviti fie prea de aproape, fie prea de departe.

Personajele acestea cu merite inchipuite intreaba in loc sa vorbeasca, stapanesc arta de a-i impinge pe altii in scena, evitand sa se arate ei la fata, si, cu o iscusita dibacie, trag sforile pasiunilor si intereselor fiecaruia, batandu-si astfel joc de oamenii ce le sunt realmente superiori, facand din ei niste marionete si considerandu-i mici pentru faptul ca i-au coborat pana la nivelul lor. Si astfel dobandesc biruinta fireasca unui spirit marginit, dar statornic, asupra mobilitatii marilor cugete.

Asa incat, pentru a putea judeca asemenea capete goale si pentru a cantari valoarea lor negativa, cel care-i studiaza trebuie sa posede o minte mai degraba subtila decat superioara, mai degraba profunzime de vederi, mai degraba finete si tact decat superioritate si vastitate de idei. Totusi, oricata istetime ar desfasura asemenea uzurpatori spre a-si ascunde laturile subrede, le e foarte greu sa-i amageasca si pe cei din preajma lor - sotiile, mamele, copiii, sau pe prietenul casei; acestia insa, toti, tainuiesc mai totdeauna adevarurile care ar vatama, in orice chip onoarea lor comuna, ba adesea chiar ii si ajuta sa se impuna in societate.

Daca in urma unor astfel de conspiratii familiale, multi gugumani trec drept oameni superiori, ei compenseaza numarul oamenilor superiori ce trec drept gugumani, asa incat componenta sociala pastreaza intotdeauna aceeasi masa de capacitati aparente."

Asta scria Balzac pe la 1830 si ceva in cartea "Femeia la treizeci de ani"...acum suntem in 2006 iar realismul autorului consta tocmai in faptul ca prezenta acum mai bine de 170 de ani adevaruri valabile si astazi...din pacate...sau cum spunea Eminescu- "Alte masti, aceeasi piesa".