Baile Atha Cliath sau plimbare prin Dublin

Dupa cum am zis anterior, revin cu articol despre vizita mea in Dublin. Voi pune si fotografii si cateva filmulete.

Numele irlandez al orasului este Baile Átha Cliath. Am incercat de mai multe ori sa il pronunt, tot nu imi iese cum trebuie. Se pare ca s-ar pronunta ceva de genul Balla Awha Clia. In engleza s-ar traduce The Settlement of the Ford of the Reed Hurdles. Nu prea stiu cum as putea sa traduc asta in romaneste, presupun ca ceva de genul "Asezamantul de la vadul barierelor de stuf". Suna aiurea, stiu. Daca gresesc, rog pe cine stie mai bine sa ma corecteze. Baile in irlandeza inseamna oras (de aceea numele multor orase irlandeze incepe cu Bally, care e forma anglicizata a cuvantului). Asadar, potrivit legendei, prima colonie s-a stabilit in anul 837, de-a lungul unui pod de buturugi ce traversa raul Liffey. Se pare ca au numit acest pod Ford of the Hurdles. Acel vad prin raul Liffey se pare ca facea parte dintr-un sistem vechi de drumuri. Locul unde raul Liffey si raul Poddle confluau avea aspectul unei balti negre, "black pool". Balta neagra se traducea ca Dubh Linn (pronuntat Dove Lin).

Nu o sa povestesc acum despre istoria orasului, pentru ca exista suficiente informatii pe internet pentru cine e curios. Trebuie sa amintesc insa, ca este orasul in care au trait si au scris marii William Butler Yeats, George Bernard Shaw, Samuel Beckett, Oscar Wilde, Jonathan Swift, Bram Stoker (a scris romanul Dracula, pentru cine nu stie), James Joyce. Primii trei scriitori amintiti au fost si laureati ai Premiului Nobel pentru Literatura.

Cand am ajuns in Dublin ploua. Nimic nou. Avand in vedere ca nu cunosteam orasul si era prima oara cand il vizitam, am hotarat ca era mai bine sa luam unul din autobuzele supraetajate care fac turul orasului si ofera si explicatii legate de locurile pe care aveam sa le vedem. Exista mai multe oferte de vizitare. Astfel, doua dintre ele sunt pentru turul orasului iar altele includ pe langa turul orasului si vizita la punctele de atractie turistica din imprejurimi. Noi intentionam sa vedem numai orasul in acea zi, pentru ca aveam timp doar pana seara cand urma sa luam autocarul inapoi spre Monaghan. Pentru turul orasului exista doua tipuri de autobuze: cele galbene, care ofera ghid live si cele rosii unde exista inregistrare audio cu explicatiile ghidului care se putea asculta la casti, in diferite limbi (engleza, franceza, germana, spaniola, etc). Ce e un avantaj e ca in cadrul unui tur al orasului turistul poate sa coboare la oricare dintre obiectivele turistice, sa viziteze, si apoi sa se urce, in baza aceluiasi bilet, in alt autobuz. Un alt avantaj il reprezinta reducerile obtinute in baza biletului de la turul orasului, la unele dintre atractiile turistice sau la unele magazine. Biletul de autobuz costa intre 15 si 20 de euro, insa studentii au reducere, deci pentru ei biletul e 12.5 euro. De asemenea, lunea si martea biletul e 15 euro.
De asemenea, din mai pana in septembrie exista pentru cei ce viziteaza Dublinul optiunea turului orasului pe jos, cu ghizi specializati. Exista trasee prestabilite iar pretul este intre 4 si 10 euro.

In acel moment pleca un autobuz galben si ne-am urcat in el.

Am pornit de la capat, de pe O'Connell Street si ne-am indreptat spre Trinity College.

Trinity College este cea mai veche universitate din Irlanda, fondata in 1592. Am intrat in acel campus, am admirat corpurile de cladiri in stil vechi, dar si cele noi, moderne, am vazut terenul de cricket (prima oara am citit despre sportul acesta in cartea Alice in Tara Minunilor scrisa de Lewis Carroll) si terenul de rugby. Campusul este foarte mare, am reusit insa sa vad mare parte din el. In cadrul universitatii se poate vedea The Book of Kells, Cartea Celtilor, un manuscris al calugarilor celti, scris in jurul anului 800.



In continuare, urmatoarele opriri ale autobuzului au fost la: Muzeul National de Istorie si Arheologie, Galeria Nationala, Muzeul de Istorie Naturala, Merrion Square unde se afla casa cu nr.29, casa in stil georgian transformata in muzeu, in care vizitatorii pot admira camerele mobilate cu mobila originala, asa cum erau ele intre anii 1790-1820.
O caracteristica a caselor in stil georgian o reprezinta ferestrele. Acestea, pe masura ce sunt situate mai sus sunt din ce in ce mai mici. Ideea era sa se foloseasca cat mai mult iluminatul natural. Acum aceste case sunt folosite mai mult de catre firme care le inchiriaza ca sediu. Usile lor sunt colorate, fie in rosu, albastru sau verde, ca in fotografie, fie in galben sau alb.

Tot in Merrion Square, la nr.1, a fost casa parinteasca a scriitorului Oscar Wilde, casa ce acum serveste ca sediu pentru American College, iar William Butler Yeats a locuit si la nr.52 si la nr.82, tot in Merrion Square. Peste drum de casa lui Oscar Wilde este un parc foarte frumos, m-am plimbat si eu pe acolo, desi ploua, si am facut si poza cu sculptura ce il reprezinta pe scriitor.

Mai departe autobuzul s-a indreptat spre St Stephens Green, un alt parc frumos din centrul Dublinului si considerat, la randul lui, un punct de atractie turistica.
Parcul nu este prea mare, in schimb mi-a placut elesteul ratustelor, mi-a placut ca era impecabil de curat (ca in tot orasul de altfel), si de asemenea gazonul pe care nu e pus niciun semn cu "Nu calcati iarba" si pe care tinerii se aseaza dupa bunul plac, eventual sa stea sa se relaxeze sau sa serveasca cate un sandvis cand vine pranzul.

De aici ne-am indreptat spre Dame Street, cunoscuta pentru Castelul Dublin care se afla in zona, Primaria orasului si Biblioteca Chester Beatty. Tot in apropiere de Dame Street se afla o zona numita Temple Bar, locul unde se desfasoara viata de noapte a Dublinului. Aici sunt o multime de pub-uri, unele cu specific irlandez, in care intra turistii de toate natiile, altele fara un specific anume, in care intra si irlandezii. Fumatul este interzis in toate localurile, astfel ca fumatorii ori stau pe terasa, daca exista, sau ies in fata localului. Am uitat sa spun ca in general irlandezii nu se omoara dupa tot ce tine de traditional, cel putin in ce priveste tara lor. Asta nu mira, avand in vedere ca nici noi nu ne inghesuim in restaurantele cu specific romanesc, ci de cele mai multe ori alegem fie un restaurant chinezesc, fie mexican, libanez sau indian...dupa preferinte. De asemenea, ei evita si magazinele ce comercializeaza suveniruri. Unul dintre acestea este Carroll's care mie una mi-a placut foarte mult, insa pe ei ii plictisesc aceeasi muzica saltareata, aceleasi brelocuri cu trifoi sau palariile verzi de spiridus.

Autobuzul s-a indreptat in continuare spre Christ Church Cathedral, una dintre cele doua catedrale medievale din Dublin, si de fapt si cea mai veche. Langa ea se afla Dublinia, muzeul ce adaposteste exponate e pe vremea vikingilor si a Dublinului medieval.



A urmat apoi St Patrick's Cathedral, catedrala ridicata in anul 1191, locul unde Jonathan Swift a scris Calatoriile lui Gulliver. Tot aici se afla mormantul sau. Catedrala apare in filmuletul de mai jos.



Urmatoarea oprire a fost la vechea fabrica de bere Guinness. Berea Guinness poarta numele lui Arthur Guinness, cel care a descoperit formula care si astazi are acelasi succes inca de la lansarea ei, in 1759. Portiunea de fabrica amenajata special si deschisa pentru vizitare are forma unui pahar de bere Guinness. De la etajul 1 pana la etajul 7 se poate vedea totul despre cum este realizata berea Guinness, istoria ei, iar la ultimul etaj, din barul gravitational se poate admira panorama Dublinului alaturi de o bere Guinness. Cine doreste sa viziteze fabrica chiar si virtual poate sa dea un click pe linkul de mai sus. Si la fabrica Guinness studentii au reducere la bilete pe baza unei legitimatii cu poza iar cei ce au bilet de tur al orasului cu unul din acele autobuze primesc un discount de 10% din pretul biletului (eu am aratat carnetul de student din Romania, si, desi persoana care elibera biletele nu prea intelegea ce era cu toate stampilele, pardon, vizele de pe carnet, a vazut scris pe una "Universitatea" si a fost totul in regula. Ei au legitimatii plastifiate, nu umbla cu carnete de note.) La unul din etaje mi-a placut ca am putut sa "testam" si noi gustul berii chiar acolo, unde se face ea. Si era bun, ce e drept.



Dupa ce am vizitat si fabrica de bere ne-am dus iar catre statia de autobuz ca sa finalizam plimbarea prin marele oras. Am trecut pe langa Kilmainham Gaol, o inchisoare ce nu mai este folosita si care constituie acum un punct de atractie pentru vizitatori. Autobuzul ne-a dus apoi pe langa Parcul Phoenix, cel mai mare parc european ce se gaseste intr-un oras. Este mai mare decat Central Park din New York si decat Hyde Park din Londra la un loc. El include si resedinta presedintelui tarii precum si gradina zoologica din Dublin.



Pe drumul de intoarcere la statia de pe O'Connell Street, de unde pornisem, am mai trecut pe langa Muzeul National de Arte Decorative si Istorie, Vechea Distilerie Jameson (Old Jameson Distillery) si pe langa Muzeul Scriitorilor (Dublin Writers' Museum).

In final, am ajuns inapoi in locul de unde plecasem, pe O'Connell Street. O'Connell Street este una dintre cele mai largi strazi din Europa iar numele ei provine de la Daniel O'Connell, un lider nationalist. Situata la nord de raul Liffey, pe care il si strabate prin podul O'Connell, strada se afla chiar in centrul orasului. E zona multor magazine si centre comerciale. In ianuarie 2003 pe aceasta strada a aparut un monument nou, modern, ciudat, The Spire of Dublin sau Monumentul luminii. E de forma unei tepuse, sau mai bine zis a unui con, ce are o inaltime de 120 de metri si un diametru de 10 metri la baza, pentru a se ingusta inspre varf pana la 15 centimetri.



Ne-am indreptat apoi spre statia de autobuz pentru a ne reintoarce la Monaghan. Din pacate, nu am reusit sa vizitez tot ce mi-am propus. Timpul a fost mult prea scurt si nici Dublinul nu e chiar la doi pasi ca sa fi putut sa merg mai des. Cred ca pentru a-l vizita asa cum se cuvine ar fi trebuit macar o saptamana. Ce ma bucura insa e faptul ca m-am plimbat mult prin capitala Irlandei, atat cu autobuzul cat si pe jos, am vazut niste locuri noi si frumoase, care mi-au imbogatit sufletul. Si e clar ca data viitoare cand voi mai merge in Irlanda voi avea grija sa vad si restul muzeelor si locurilor in care nu am fost acum. Plimbarea in Dublin se incheie aici. Probabil ca urmatorul blog entry din sectiunea Calatorii va fi despre intoarcerea acasa si peripetiile prin care am trecut...ca sa fie pana la capat o calatorie cu aventuri, nu de alta.