miercuri, 15 august 2007

Monaghan-Dublin-Amsterdam-Otopeni-Acasa



Dupa cum am mentionat intr-un articol anterior, iata si finalul calatoriei mele. L-as fi scris de mai demult insa nu am avut timp.

A venit si ziua intoarcerii acasa. Avionul decola de pe aeroportul din Dublin la ora 9.40 am. Eu trebuia sa fiu in aeroport cu cel putin 2 ore inainte ca sa vad in ce zona trebuia sa merg pentru check-in, sa dau bagajele, si apoi sa ma indrept spre poarta de la care pleca avionul meu.
Problema era alta. Dinspre Monaghan spre Dublin era un autobuz la ora 3.30 am (si ajungeam in aeroport la 5.20 am) si inca unul pe la 7 si ceva...deci daca l-as fi luat pe acesta insemna sa pierd avionul. M-am trezit la 2.30 dupa un somn de vreo 2 ore si in capul meu nu era decat faptul ca aveam sa ajung in Romania abia la ora 16.30 (ora Romaniei, 14.30 ora Irlandei, deci dupa 12 ore).La ora 3 dimineata am luat taxiul spre statia de autobuz iar la 3.30 am pornit spre Dublin. Am ajuns la aeroport unde m-a asteptat un prieten pe care il rugasem sa vina sa imi tina de urat pana urma sa imi fac imbarcarea. Era 5.20 dimineata.

In aeroport...surprize, surprize. La Dublin, compania Aer Lingus, cea cu care calatoream pana la Amsterdam a introdus un sistem de check-in mai rapid. In loc sa merg la ghiseu si sa arat pasaportul si rezervarea, trebuia sa fac eu singura toata operatiunea. A se retine (dupa cum am scris in primul articol despre calatoria mea in Irlanda) ca era prima mea plimbare in strainatate. La Otopeni toata treaba o realizeaza persoana de la ghiseu, iar acum aveam in fata un monitor si trebuia sa fac eu singura tot...si nu mai vazusem pana atunci cum se face...uff....Norocul meu a fost acel prieten care mai calatorise si care m-a ajutat cu monitorul. Intr-adevar, mare filosofie nu e. Exista mai multe dispozitive din acestea, cu monitoare cu touch-screen, adica, pentru cine nu stie, nu exista mouse ci pur si simplu se atinge ecranul cu degetul si se selecteaza optiunea dorita. Aveam acolo variante pentru identificare: fie cu pasaportul, fie daca aveam rezervare. Am ales pasaportul, mi s-a cerut sa il scanez, apoi sa aleg numarul zborului, directia si ora la care avea sa decoleze avionul, daca faceam escala, aeroportul unde aveam escala si in final ce zbor aveam de legatura. O alta intrebare a fost despre numarul de bagaje. Se introducea numai numarul de bagaje care mergeau la cala, nu si geanta de mana. La final mi-a mai aratat o data datele introduse, am confirmat ca erau corecte si am primit biletele de imbarcare. Ulterior s-a deschis si ghiseul si am dus bagajele acolo pentru a fi etichetatate si trimise la avion, am aratat biletele si asta a fost tot. In Dublin nu se tipleaza bagajele, dupa cum am vazut ca se face la Bucuresti. Probabil ca ei, in onestitatea lor, nu pot sa isi imagineze ca cineva ar avea neobrazarea sa umble in bagajele altcuiva.
Acum, alta dracie. Pe rezervarea mea cu itinerariul scria ca la Amsterdam urma sa ajung la ora 12.15. Avionul spre Bucuresti decola la ora 13. Poarta pentru imbarcare pentru Bucuresti se inchidea la 12.20. Nu stiu daca am mai spus mai demult, insa aeroportul din Amsterdam este imens. Aeroportul din Dublin este de cateva ori mai mare decat Otopeni, insa cel din Amsterdam este de ori mai mare decat cel din Dublin. Stiam de la ce poarta din Amsterdam pleca avionul spre Bucuresti, insa nu stiam unde urma sa ajung eu cu avionul din Dublin, la ce distanta erau portile intre ele...si timpul era pretios ca sa fi stat eu sa pierd timpul in Amsterdam in cautarea portii. In fine, m-am interesat si mi s-a zis ca nu va fi problema, ca intr-adevar, timpul de escala e cam scurt, insa nu e problema daca intarzii cateva minute, ca voi fi asteptata.
Am trecut de punctul de verificare, nu a fost nicio problema ca aveam cu mine sandvisuri (la Amsterdam spre exemplu nu e voie cu mancare in avion), sticla cu apa am aruncat-o (nu e voie cu lichide in avion...adica nu mai mult de 100 ml, dar si acelea, in punga sigilata. Tot in categoria asta intra si glossurile de buze si gelul de par sau fondul de ten lichid).
Bineinteles, ca stand in zona de Duty-free nu se putea sa nu imi cumpar si eu cate ceva. Mi-am luat cosmetice, insa preturile nu erau cu mult mai mici decat sunt pe piata.
M-am indreptat apoi spre poarta la care trebuia sa ajung. Era departe, asa ca am mers cam 20 de minute. Acolo, am avut surpriza neplacuta ca avionul cu care trebuia sa zbor intarziase putin. Pana ne-am imbarcat, pana am mers la avion (nu am intrat direct in avion, ci am urcat pe scarile lui), pana a decolat, deja avea cateva minute intarziere. In mintea mea nu era decat gandul ca nu voiam sa pierd avionul spre Bucuresti.

La Amsterdam am aterizat la 12.15...ma bucuram ca ajunsese la timp...dar bucuria a fost scurta...pentru ca la 12.15 abia aterizase, insa pista era blocata si nu putea sa il traga la terminal pana nu se elibera...Ei si timpul trecea. Eu, cu ochii pe ceas. La 12.40 am reusit sa cobor din avion. Mai aveam 20 de minute pana avea sa plece cel spre Bucuresti. Cum am iesit, am intrebat o stewardesa incotro era poarta la care trebuia sa ajung (aveam numarul scris pe bilet), mi-a indicat, insa mi-a spus ca din pacate nu crede ca mai am timp sa il prind. Si atunci...ce m-am gandit? Sa alerg...Si da-i cu fuga, insa eram numai cu ochii pe sus sa urmaresc indicatoarele spre poarta pe care o cautam. Nu era foarte departe, insa daca nu as fi alergat, sigur as fi intarziat. Mai era lume care se imbarca pentru Bucuresti, insa destul de putine persoane. Am intrat in avion, mi-am ocupat locul si acum eram si eu linistita ca ajung acasa cu bine.

Si am ajuns acasa. La 16.30, dupa cum trebuia. M-am dus sa imi ridic bagajele. Bineinteles, ca nu era niciun carucior liber, iar cei ce se ocupau cu asta stateau cu mainile in buzunare in loc sa mai aduca niste carucioare. Si am asteptat. Si bagajele mele nu au sosit. Aceeasi problema au avut-o inca doua persoane sosite de la Dublin. Am fost la biroul de reclamatii pentru bagajele pierdute sau cele care nu sosisera si...am simtit ca m-am reintors in Romania...unde in Irlanda am intalnit peste tot, si nu exagerez, numai oameni cu mult bun simt, si care nu stiau cum sa se poarte mai frumos cu clientii, aici, in Romania, functionarii aveau draci, erau nervosi iar nervii lor se varsau pe noi, calatorii, obositi dupa un zbor de atatea ore. S-a verificat in calculator, bagajele erau inca la Amsterdam. Am descris cum aratau si mi s-a spus ca aveam sa le primesc la mine in oras peste cateva zile.

La ora 19 am parasit aeroportul. La ora 23 am ajuns acasa, la mine in oras. De la ora 2.30 pana la ora 23 (ora 21, ora Irlandei), nu dormisem nici 5 minute.
Din fericire, bagajele mi-au sosit a doua zi, pe seara, si era totul intact. Nu mi se umblase in ele. Nu acelasi noroc l-a avut si o cunostinta, care, venind de la Dublin la Bucuresti, la 2 zile dupa plecarea mea, a patit aceeasi problema cu bagajele, insa in momentul cand le-a primit a constatat ca toate suvenirurile lipseau. L-am sfatuit si eu pe fratele meu, ca la reintoarcerea in Romania sa isi puna eventual mai la suprafata, in bagaje, o punga cu chiloti sau sosete murdare, poate le-o pieri cheful celor ce se tin de asemenea magarii sa mai fure.

Am petrecut zile foarte frumoase in Irlanda si abia astept sa ma reintorc acolo. Este o tara foarte frumoasa, civilizata, cu oameni seriosi si cu bun simt, pe care al caror cuvant se poate conta. Finalul a fost si el cu peripetii, si sper ca nu am obosit ochii si mintea celui/celei care a citit acest articol cu multitudinea de detalii pe care le-am furnizat, insa acesta este modul meu de a povesti, si in plus, m-am gandit ca asa cum unele lucruri au fost noi pentru mine, asa sunt poate si pentru altii.
Sper ca povestile mele au placut si au adus un plus de informatie, ceva mai mult decat descrierile clasice din brosurile sau website-urile cu profil turistic, si, alaturi de mine v-ati plimbat si voi (cei ce cititi aici), cu mintea, dar si cu ochii (am pus si filmulete in articolul anterior).
Calatoria mea in Irlanda se incheie aici.

5 comentarii:

Alinutza spunea...

se pare ca ai avut o vacanta minunata :) felicitari

R spunea...

calatoriile cu avionul intotdeauna sunt pline de peripetii atunci cand ai "norocul" sa nimeresti pe aeroporturile romanesti. personal scarbit de munca, servicii pe masura personalului, etc etc. important e ca totul sa se termine cu bine.
bun venit acasa!
Feel Free(360)

The Fly spunea...

Aha Dublin....been there in 2004.
And I love U2, btw :))))

Camiseta Personalizada spunea...

Oi, achei teu blog pelo google tá bem interessante gostei desse post. Quando der dá uma passada pelo meu blog, é sobre camisetas personalizadas, mostra passo a passo como criar uma camiseta personalizada bem maneira. Se você quiser linkar meu blog no seu eu ficaria agradecido, até mais e sucesso.(If you speak English can see the version in English of the Camiseta Personalizada.If he will be possible add my blog in your blogroll I thankful, bye friend).

hondizaster spunea...

Ma bucur pentru tine ca ai avut o vacantza deosebita! A mea a fost de vis ... si nu prea da semne ca ar fi pe sfarsite! :D