duminică, 2 septembrie 2007

Bilant la sfarsit de vara


Vrem nu vrem, oricat ne-ar placea vara, caci e anotimpul vacantelor, al relaxarii cu burta in sus la soare, al drumetiilor pe munte, sau al calatoriilor in locuri istorice, ei bine, iata ca s-a terminat.
Ma gandeam acum, odata cu venirea unui nou 1 Septembrie, cum a fost vara aceasta pentru mine.

Inceputul lunii iunie a venit cu invatatul intens pentru examenul de obstetrica-ginecologie. Imi aduc aminte ce bine m-am distrat impreuna cu colegele mele cand repetam manevrele obstetricale cu papusa si bazinul obstetrical si trebuia sa fim atente la toate detaliile ca sa ne iasa "nasterea" asa cum trebuia. Dupa cateva ore de "asistat nasteri" in toate tipurile de prezentatii eram epuizate si ne relaxam mancand o pizza sau salata gata preparata cumparata din Billa (caci numai de gatit nu mai ardea nimanui). Examenul l-am luat cu bine, ca si pe celelalte din sesiunea de vara de altfel.

A urmat Banchetul. Marele eveniment despre care se tot discuta de mai bine de jumatate de an. A fost foarte frumos totul, excelenta organizarea la cursul festiv iar petrecerea ce a urmat seara a fost vis. Culmea, credeam ca voi plange la terminarea facultatii. Nu am plans. Poate si pentru ca totul s-a desfasurat foarte repede, emotiile au fost mari, poate pentru ca nu mi-am dat seama cand au trecut 6 ani...Ciudat, ma bucuram ca s-a terminat facultatea (caci a fost lunga) si cu toate acestea mi-as fi dorit sa mai dureze.
A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea (exceptand copilaria si scoala generala) si pe parcursul celor 6 ani am invatat foarte multe...si aici nu ma refer la subiecte din materie, ci ma refer la experienta de viata. Si fara sa copiez versurile lui Octavian Paler (ma refer la o serie de versuri din poezia Avem timp) voi lista aici unele lucruri pe care le-am invatat.

Am invatat sa trec peste unele esecuri (desi nu prea am avut eu esecuri, insa cand ceva nu imi mergea bine faceam din tantar armasar).

Am invatat sa iau oamenii asa cum sunt...aici mi-a fost foarte greu pentru ca mult timp i-am judecat pe ceilalti in functie de mine si de cum as proceda sau cum am procedat eu intr-o anumita situatie. Nimic mai gresit, si lucrul acesta mi-a adus mare tristete in suflet de multe ori pana am realizat ca trebuie sa invat sa ii accept pe ceilalti cum sunt ei, cu defectele si calitatile lor. Si sa incerc sa nu mai fiu perfectionista. Aici mai am de lucrat un pic, dar sunt pe drumul cel bun. Perfectionismul si fericirea nu prea fac casa buna.

Am invatat ca unii pur si simplu sunt mai norocosi si le pica para malaiata, dar asta nu trebuie sa ma faca sa ma intreb ca "de ce lui X ii reuseste cutare lucru, sau are cutare sansa si eu nu"...pur si simplu cred ca fiecare are norocul lui si locul lui sub Soare. Este loc suficient pentru toti. Iar cei ca mine, carora le-au iesit peri albi muncind pentru ceva ce poate altul a obtinut cu usurinta, trebuie sa nu se uite in ograda vecinului si sa isi vada de drumul lor, care poate o fi mai sinuos si mai abrupt, dar daca exista motivatie si perseverenta, duce tot la aceleasi realizari.

Am invatat ca a oferi spre dezbatere "prietenilor" gandurile care ma framanta nu imi aduce niciun beneficiu. Fiecare isi da cu parerea, eventual ma judeca (aici se potriveste proverbul cu paiul din ochiul altuia) iar in final tot singura imi sparg capul. Intr-adevar, e bine ca cineva sa aiba cativa prieteni apropiati in care sa aiba incredere si al caror sfat sa fie sincer si dezinteresat. Eu cred ca am avut norocul sa am asemenea prieteni. Putini, dar buni. Mi-a fost mai greu pana i-am selectionat, am avut din pacate parte de dezamagiri din partea unor persoane pe care le credeam prietene insa si de aici am invatat ceva: niciodata nu trebuie sa ai incredere totala in nimeni (in cazul meu exceptie de la regula face familia mea in care am incredere totala).

Am invatat ca o vorba buna, o ureche care sa asculte, conteaza mult. Poate de multe ori mi-am lasat activitatile mele ca sa stau sa ascult necazul altuia, sa dau un sfat daca puteam, si desi nu intotdeauna am primit in schimb un multumesc, eu stiu ca pentru acea persoana a contat faptul ca a avut cu cine vorbi. Din pacate, in rarele momente (pentru ca au fost rare) cand chiar am avut nevoie sa vorbesc cu cineva (din afara familiei), nu pot sa spun ca am gasit intotdeauna pe cineva dispus sa ma asculte. Si din asta am mai invatat ceva...cine isi vede sacii in caruta mai uita...pana data viitoare cand are iar nevoie...

Am invatat ca binele sau raul facute in viata se intorc cand te astepti mai putin.

Am invatat ca nu trebuie sa regret nimic. Deciziile luate la un moment dat au fost consecinta unor evenimente si a experientei de viata acumulate pana atunci. La acel moment asa am considerat eu ca era bine.

Am invatat ca nimic nu e imposibil atata timp cat suntem sanatosi. Catelusul meu Cookie, singura fiinta pe care eu o alintam, a murit acum doi ani. Moartea lui subita m-a facut sa realizez ca trebuie sa profitam cat putem de prezenta celor dragi, sa nu stam suparati prea mult, sa le aratam ca ii iubim...pentru ca maine ei s-ar putea sa nu mai fie iar regretele tarzii nu mai au sens.

Revenind la titlul articolului si continuand listarea evenimentelor din aceasta vara, pot spune ca vacanta pe care am petrecut-o in Irlanda a fost o frumoasa experienta din care am ramas cu amintiri deosebite. Nu voi discuta despre aceasta pentru ca am comentat suficient in articolele din sectiunea Calatorii.

Un alt lucru nou...mi-am facut acest blog in limba romana in care imi place sa scriu si alt blog in limba engleza, pentru prietenii mei din strainatate.

A doua jumatate a verii si inceputul toamnei au venit cu invatatul intens pentru examenul de licenta si cel de rezidentiat. Totusi, pentru ca om sunt si nu robot, imi mai fac putin timp liber ca sa ies cu Jojo, catelusa mea, la plimbare sau ca sa mai adaug un articol nou in blog. Saptamana trecuta am fost la nunta uneia dintre prietenele mele si sunt foarte incantata ca am invatat sa dansez sarba.

Tragand linie la final, pot sa spun ca am avut parte de o vara foarte frumoasa, cu evenimente ce au avut un impact pozitiv asupra mea. Imi doresc ca si toamna sa imi aduca realizarile pe plan profesional pe care mi le doresc si pentru care trag cat pot de tare. Imi aduc aminte ce imi zicea fosta mea profesoara de biologie cu care m-am pregatit pentru admiterea la facultate (o doamna deosebita, cu o experienta de viata bogata): "Oana...incearca in viata sa fugi de esec cat vei putea de tare. Esecul nu iti aduce nimic bun". Avea dreptate. Inchei aici si ma intorc la invatat.

Nu vreau sa esuez.;)

(imagine preluata de pe Deviantart)

4 comentarii:

hondizaster spunea...

Mi-a placut foarte tare postul tau! Si cum dupa distractzie si plimbari, urmeaza intotdeauna o chestie dificila, itzi doresc mult succes si te sfatuiesc sa fii oprimista! Pupici!

hondizaster spunea...

*optimista
scuze :D

mihaela spunea...

" Am invatat ca nu trebuie sa regret nimic. Deciziile luate la un moment dat au fost consecinta unor evenimente si a experientei de viata acumulate pana atunci. La acel moment asa am considerat eu ca era bine. "
Am citit frazele astea cand nu se putea mai bine, exact in niste nopti in care regretam ca am ales psihologia, pt ca oamenii sunt foarte complicati si pentru ca va fi greu. Ma intrebam daca as fi putut face altceva si ma judecam pt faptul ca m-am inscris atunci doar la psihologie.
Dar analizand mai bine, cred ca ai dreptate. Carl Jung spunea ca : "Subconstientul e cheia alegerilor in viata." Asa a fost sa fie atunci. Asa am crezut eu ca este bine. Poate asta e drumul meu.
Multumesc..>:D<

Onutzza spunea...

Buna Mihaela! Bine ai venit!
Si pe mine prin anul patru de facultate ma apucasera intrebarile de ce oi fi dat eu la medicina, daca acela era drumul meu.
Nu am fi oameni daca nu ne-am mai si indoi din cand in cand.
Ma bucur ca te-ai regasit in gandurile mele, dar mai mult, ca ai gasit raspunsurile pe care le cautai.
Drumul tau nu e musai cel pe care l-ai ales, dar, acum, e cel mai bun pentru tine. Lucrurile pot suporta schimbari, iar la alt moment, in functie de alte circumstante, sa ti se schimbe cursul vietii. Pentru acum insa, daca inainte de a lua decizia ai cantarit-o, inseamna ca ai gandit corect pentru tine si pentru viata ta si mergi inainte...cat e sa fie :) Succes!