Gata

S-a dus si marele examen. Sau sa incep cu "am luat"? Am luat. A fost greu, stresant, 2 nopti la rand inainte de examen nu am putut dormi nici 5 minute din cauza gandurilor pe care desi incercam sa le alung, nu reuseam.
In dimineata respectiva m-am dus speriata si terminata de oboseala sa incerc sa "misc" ceva in grilele acelea. Ideea e ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Degeaba am invatat daca m-am dus obosita la examen. Pe la jumatatea timpului mi s-a facut rau de simteam ca lesin. Mi-am revenit abia dupa ce am mancat ceva dulce, dar abia mai citeam ce scria pe foile acelea.
Am gresit mult atunci cand am invatat. Eu niciodata nu am fost o tocilara. Trebuia sa fi tocit, sa fi memorat. Rezidentiatul e mai mult un examen de memorie, de rezistenta, de noroc, de vointa si abia apoi de gandire logica. Din 900 de pagini format A4 scrise cu caractere de marimea 8 (majoritatea) aproape orice cuvintel e important. E adevarat, pentru cine nu are o baza cat de cat, memorarea e mai dificila. In cazul unora, memoria de scurta durata face minuni. Nu si in cazul meu.
Surprizele au venit si o data cu grilele. Cei care le-au conceput, desi le-au facut cu cartea in fata nu au fost in stare, in cazul unora dintre ele, sa le faca corect. Si ne mai cer noua sa stim toate chichitele. In fine, nu caut sa ma justific, pentru ca chiar nu ma intereseaza opinia nimanui. Puteam sa scot punctaj mai mare si nu am scos. Acum, din pacate, va fi mult mai greu sa aleg. Culmea e ca am colegi care au invatat cu mult mai slab toti anii de facultate si totusi au scos punctaje mai bune.
Asta e. In cazul in care nu prind o specialitate care sa imi placa, voi da din nou anul viitor. Nu voi sta toata viata sa practic ceva ce nu ma atrage. Meseria vreau sa o fac bine si cu placere, pentru ca in primul rand nu-mi bat joc de mine sa ma fortez sa fac ceva ce nu imi place si in al doilea rand nici de oamenii pe care ii voi trata. Ei vin la doctor ca la Dumnezeu. Daca nu iti place ce faci, ajungi sa le consideri pe toate o povara si sa devii unul dintre acei multi frustrati care isi varsa nervii pe cei nevinovati (pacienti sau colegi). Eu nu vreau sa fiu asa.
In toata perioada asta m-am cam ingrasat, pentru ca nu am facut miscare. Am invatat, mancat, dormit si iar invatat. Mi-am dereglat ritmul de somn, astfel incat orele mele de mers la culcare erau la venirea zorilor. Mi-a slabit mai tare vederea de la scrisul mic. Si-asa port ochelari, asta mai lipsea. O colega se plangea ca i-au aparut cosuri pe fata, ea care a avut mereu tenul perfect. Alta colega si-a facut analizele si avea hemoglobina 9. In sala in care am dat examenul, dupa ce se terminase tot, unei fete i s-au declansat convulsiile. Cand si-a revenit a spus ca nu era bolnava de epilepsie si nici convulsii nu a mai avut vreodata. Cam mare pretul pentru locul obtinut la acest examen. Si e doar loc, nu asigura post la final. Iar salariul nu ajunge nici macar de chirie. Sa-i tina Dumnezeu pe parinti sanatosi sa ne mai poata ajuta. Si se mai mira lumea de ce pleaca medicii tineri din tara. La 25-30 de ani nu au bani nici de chirie, ce sa mai vorbim de altele sau de intemeierea unei familii? Astea sunt vise.

In fine, peste toate astea, ma bucur ca am luat si sper ca saptamana viitoare sa imi ramana si mie un locusor pe specialitatea pe care o doresc. Daca nu, nu e un capat de tara. Iau altceva si dau din nou la anul. Nu as fi nici prima nici ultima care da rezidentiatul a doua oara. Unii dau si de 3-4 ori pana prind ceea ce isi doresc. Poate eu am totusi noroc acum. Sper din tot sufletul.