S-a terminat si marea bataie de joc nationala care a fost repartizarea medicilor rezidenti pe specialitati. Trebuia sa inceapa la ora 9.30 si a inceput pe la ora 14 si ceva. Sistem audio prost, oameni obositi si nervosi, incurcaturi de locuri (unii alegeau pediatrie si dna de la comisia centrala intelegea psihiatrie de trebuia sa se precizeze "pediatrie! copii!" ca sa nu se trezeasca medicii ca au fost distribuiti pe altceva). Nu am mai prins locuri libere in sala si am stat in picioare, nu exagerez, de la 9.30 pana pe la ora 19. Nu m-am asezat nici macar 1 minut pentru ca nu am avut unde si in plus trebuia sa fiu atenta pentru ca de la comisia centrala se comunicau foarte repede locurile ocupate si pozitiile lor si voiam sa am o evidenta a lor. Abia la ora 1.30 (noaptea!) a venit si randul meu sa aleg si apoi am parasit sala. Ce-mi pare rau e ca am luat-o si pe mama si, biata de ea, la un moment dat se vedea ca era terminata de durere de spate si de picioare, dar nu se plangea, rezista cu stoicism. Am luat-o pentru ca in anumite momente foarte importante pentru mine am nevoie sa ma sustina macar prin prezenta, ca nu trebuie sa zica sau sa faca nimic. De asemenea, consider ca merita sa o chem sa participe la toate aceste evenimente importante pentru mine si cariera mea, pentru ca nu le-a fost usor nici alor mei sa se sacrifice atatia ani ca sa pot eu sa fac aceasta facultate.
In alta ordine de idei, nu am prins psihiatria. Am ales sa fac rezidentiatul pe medicina de familie. Mi-a parut rau in prima faza, dar dupa cateva minute am realizat ca nu are de ce sa imi para rau. Psihiatria mi-o doream mai mult decat alte specialitati, insa nici pe ea 100%. Mie imi place tot din medicina, dar daca e sa iau fiecare specialitate in parte, fiecareia ii gasesc cate ceva care sa nu imi convina. In acest an voi lucra pe diverse sectii si voi vedea ce ma atrage mai mult. Poate ca nici nu voi mai da din nou examen si voi practica pe viitor medicina de familie. Specialitatea e frumoasa si variata. Nu prea imi place ce tine de hartogaraie, tabele si nici ideea de a fi intr-un cabinet. Mai mult imi place atmosfera de spital, de sectie. Oricum, ramane sa vad si sa ma hotarasc exact ce imi doresc cu adevarat. In primul rand sunt fericita ca am luat, pentru ca a fost un examen foarte greu si nu toti reusesc sa il ia din prima (stiu cazuri care au luat abia din a 3-a sau a 4-a incercare). In al doilea rand stiu ca ce am ales era cea mai buna optiune pentru mine in situatia in care nu as fi prins ce voiam initial.
Acum sa explic de ce am intitulat articolul asa. Stau si ma gandesc ca poate nu a fost sa fie sa iau eu anul acesta psihiatrie. Cand am dat examenul (cred ca am mai scris asta), la doua dintre grilele cu un singur raspuns am pus initial raspunsurile corecte. Ulterior, cand am marcat bulinele pe grila de raspuns am revenit asupra acelor 2 intrebari si mi s-a parut mie ca totusi nu ar fi corecte variantele pentru care optasem initial. Le-am gresit pe amandoua. Valorau 8 puncte. Diferenta intre punctajul meu si cel al persoanei care a luat ultimul loc pe psihiatrie la Bucuresti (cum voiam eu initial) a fost de fix 8 puncte.
Alta coincidenta: pentru ca domnii profesori care au alcatuit intrebarile nu au fost in stare sa le formuleze corect pe unele dintre ele, unii candidati au facut contestatii. Ele s-au rezolvat cu modificarea raspunsurilor la acele intrebari, ceea ce a insemnat recorectarea tuturor tezelor (nu era greu sa o faca, pentru ca erau toate scanate si pastrate in memoria computerului). Dupa recorectare mi s-au mai scazut 2 puncte. Diferenta intre punctajul meu si cel al ultimului candidat care a ales loc pe psihiatrie intr-un centru universitar din tara a fost de fix 2 puncte.
Si acum stau si ma intreb...oare nu am prins pentru ca nu trebuia sa se intample acest lucru acum? Eu cred ca lucrurile se intampla in general cu un scop, in cele mai multe dintre cazuri. Sau cel putin in cazul meu, putine lucruri au fost intamplatoare. O fi o simpla coincidenta? Sau s-a intamplat ceea ce trebuia sa se intample mai presus de dorinta si vointa mea de acum?
P.S. O alta coincidenta: dupa repartitie, ca sa ma destind dupa toata tensiunea in care statusem atatea ore mi s-a propus o plimbare cu masina in Mamaia. M-am dus, am stat acolo pana la 3 fara un sfert, pentru ca de oboseala mi se facuse rau si voiam sa merg sa dorm. Azi am citit intr-un articol in ziar cum ca, la 3 si 15 a avut loc un accident mortal in Mamaia, exact in zona in care fusesem noi. Tot coincidenta sa fie faptul ca am plecat de acolo cu 30 de minute inainte sa aiba loc acel accident? Sau cum ar spune copiii, o fi fost "ingerasul meu pazitor" care a avut grija de mine si de data asta?
In alta ordine de idei, nu am prins psihiatria. Am ales sa fac rezidentiatul pe medicina de familie. Mi-a parut rau in prima faza, dar dupa cateva minute am realizat ca nu are de ce sa imi para rau. Psihiatria mi-o doream mai mult decat alte specialitati, insa nici pe ea 100%. Mie imi place tot din medicina, dar daca e sa iau fiecare specialitate in parte, fiecareia ii gasesc cate ceva care sa nu imi convina. In acest an voi lucra pe diverse sectii si voi vedea ce ma atrage mai mult. Poate ca nici nu voi mai da din nou examen si voi practica pe viitor medicina de familie. Specialitatea e frumoasa si variata. Nu prea imi place ce tine de hartogaraie, tabele si nici ideea de a fi intr-un cabinet. Mai mult imi place atmosfera de spital, de sectie. Oricum, ramane sa vad si sa ma hotarasc exact ce imi doresc cu adevarat. In primul rand sunt fericita ca am luat, pentru ca a fost un examen foarte greu si nu toti reusesc sa il ia din prima (stiu cazuri care au luat abia din a 3-a sau a 4-a incercare). In al doilea rand stiu ca ce am ales era cea mai buna optiune pentru mine in situatia in care nu as fi prins ce voiam initial.
Acum sa explic de ce am intitulat articolul asa. Stau si ma gandesc ca poate nu a fost sa fie sa iau eu anul acesta psihiatrie. Cand am dat examenul (cred ca am mai scris asta), la doua dintre grilele cu un singur raspuns am pus initial raspunsurile corecte. Ulterior, cand am marcat bulinele pe grila de raspuns am revenit asupra acelor 2 intrebari si mi s-a parut mie ca totusi nu ar fi corecte variantele pentru care optasem initial. Le-am gresit pe amandoua. Valorau 8 puncte. Diferenta intre punctajul meu si cel al persoanei care a luat ultimul loc pe psihiatrie la Bucuresti (cum voiam eu initial) a fost de fix 8 puncte.
Alta coincidenta: pentru ca domnii profesori care au alcatuit intrebarile nu au fost in stare sa le formuleze corect pe unele dintre ele, unii candidati au facut contestatii. Ele s-au rezolvat cu modificarea raspunsurilor la acele intrebari, ceea ce a insemnat recorectarea tuturor tezelor (nu era greu sa o faca, pentru ca erau toate scanate si pastrate in memoria computerului). Dupa recorectare mi s-au mai scazut 2 puncte. Diferenta intre punctajul meu si cel al ultimului candidat care a ales loc pe psihiatrie intr-un centru universitar din tara a fost de fix 2 puncte.
Si acum stau si ma intreb...oare nu am prins pentru ca nu trebuia sa se intample acest lucru acum? Eu cred ca lucrurile se intampla in general cu un scop, in cele mai multe dintre cazuri. Sau cel putin in cazul meu, putine lucruri au fost intamplatoare. O fi o simpla coincidenta? Sau s-a intamplat ceea ce trebuia sa se intample mai presus de dorinta si vointa mea de acum?
P.S. O alta coincidenta: dupa repartitie, ca sa ma destind dupa toata tensiunea in care statusem atatea ore mi s-a propus o plimbare cu masina in Mamaia. M-am dus, am stat acolo pana la 3 fara un sfert, pentru ca de oboseala mi se facuse rau si voiam sa merg sa dorm. Azi am citit intr-un articol in ziar cum ca, la 3 si 15 a avut loc un accident mortal in Mamaia, exact in zona in care fusesem noi. Tot coincidenta sa fie faptul ca am plecat de acolo cu 30 de minute inainte sa aiba loc acel accident? Sau cum ar spune copiii, o fi fost "ingerasul meu pazitor" care a avut grija de mine si de data asta?
2 comentarii:
fiecare om are destinul lui si fiecare lucru care i se intampla are un scop bine precis, cel putin asta e parerea mea.
felicitari pentru examen, intr-adevar nu este un examen usor
Martin Luther spunea că "eşti nemuritor atât timp cât Dumnezeu are încă un plan pentru tine"
Şi eu am avut parte de situaţii extreme,spre exemplu la revoluţie, 1-2 minute mai lipseau să fiu împuşcat,în altă ocazie era să fiu strivit între 2 maşini pe trotuar, ca prin minune nu s-a întâmplat nimic, şi altele. Eu unul accept greu supranaturalul, prefer sa raţionalizez şi să controlez totul dar au fost prea multe ca să le pun pe seama întâmplării. Ca o concluzie, eu cred ca Cineva acolo sus are un plan cu tine şi, din câte am văzut din preocupările tale(cum ar fi psihologia sau astrologia)cred că vei avansa dpdv al înţelegerii lumii invizibile şi concepţiile tale despre lumea înconjurătoare se vor lărgi.
Trimiteți un comentariu