miercuri, 20 februarie 2008

Aberatii

Foto: Dragos Dumitriu

M-as ascunde.
M-as aseza la adapost pana trece furtuna,
Sa nu ma gaseasca nimeni.
Nimeni, decat cine ma cauta cu adevarat.
Ceilalti sunt doar nori si vant.
Am primit candva un trandafir.
Ii am si acum imaginea in minte.
Poate pot sa o pastrez macar pana se face vreme frumoasa.
Dar...daca e doar in amintire, de ce mi se ofileste trandafirul?
Nu ar trebui sa ramana proaspat?
Sau e furtuna cea care ii strica petalele?

2 comentarii:

DreamWave spunea...

"M-as ascunde.M-as aseza la adapost pana trece furtuna,Sa nu ma gaseasca nimeni.Nimeni, decat cine ma cauta cu adevarat."

m-aş ascunde=autoprotecţie ?
Ne putem oare ascunde şi în spatele monitorului sau a zâmbetelor?
Eu sunt convins că mulţi ascund acel ceva preţios departe de ochii celor superficiali sau prea preocupaţi de propria lor persoană încât să observe viaţa celorlalţi.
În filmul Shrek mi-a plăcut următoarea frază "People are like onions. They have straits..."
Cel care va avea răbdarea şi interesul de a înlătura şi ultimul strat, va avea poate parte de o ..revelaţie !

Onutzza spunea...

M-as ascunde = da, cred ca autoprotectie

Eram intr-o pasa mai proasta cand am asternut gandurile astea pe blog si nu aveam chef de nimeni si de nimic.

Ne putem ascunde si in spatele monitorului si a zambetelor. Nu pot sa spun despre mine ca as fi o persoana care isi ascunde starile, insa intr-adevar mi s-a intamplat sa am ceva pe suflet dar sa nu arat si sa nu vorbesc.

Multumesc DreamWave pentru comentariile tale si te mai astept si cu altele!