Cred ca orice om cand greseste vrea sa primeasca o a doua sansa, ca sa isi rascumpere greseala. Cine merita o a doua sansa si cine nu? Cum facem selectia? Depinde si de greseala. Daca e pe plan profesional si nu presupune ceva foarte grav care sa implice si autoritatile, atunci se poate repara. Cel ce a gresit e mustrat, dar numai atat. La o a doua abatere insa, s-ar putea sa suporte consecintele si sa nu mai obtina iertarea prea usor.
Dar daca greseala e in plan sentimental sau in relatia cu prietenii? Si aici depinde de gravitatea ei. Experienta de pana acum mi-a demonstrat ca cineva care te-a dezamagit rau in trecut si pe care l-ai iertat cel mai probabil o va face si a doua oara. Si a treia oara, s.a.m.d., in functie de cat de multe poti sa ii accepti. Poate ca vor veni altii si vor spune ca in cazul lor celalalt s-a cait suficient de mult incat sa nu mai greseasca niciodata. Posibil. Intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna fiecare om cand acorda a doua sansa e daca e absolut sigur ca persoana care o "cerseste" chiar merita. Si asta se poate sti, mai ales cand e vorba de cineva apropiat.
In general acordam sansele pe criterii emotionale. Mama radea de mine mai demult si zicea ca eram prea radicala. Imi spunea ca seman cu Vitoria Lipan (personajul principal feminin din romanul Baltagul). Si am incercat sa modific pragul tolerantei. Si l-am modificat. Mult. Am ajuns de o toleranta vecina cu prostia. Dar si asta pana la un punct. Einstein zicea o chestie: Totul ar trebui facut cat de simplu posibil, dar nu mai simplu decat atat. Cam asa e si cu toleranta...sa fie pana la un punct, dar nu mai sus de acela. Si dupa cum ziceam mai demult, anume ca vedeam lucrurile in alb si negru, cred ca ma intorc la tonurile de gri. Si mai scad un pic pragul de care ziceam mai inainte. Nu pana la zero, dar nici asa de sus.
Cum ramane cu sansele? Sa le mai acord? Poate...dar nu asa de usor. Nu mai sunt dispusa. In general un compromis atrage dupa sine alt compromis. Se merita sa facem compromisuri? Nu, sau...poate...doar daca si celalalt le face. Trebuie sa existe echilibru. Ideal ar fi fara.
Se merita sa acordam o a doua sansa? Poate a doua, da, in anumite conditii. Dar atat. Nu si a treia. Au americanii o vorba: Shame on you if you fooled me once, shame on me if you fooled me twice (sa-ti fie rusine daca m-ai pacalit/prostit o data, sa-mi fie rusine daca m-ai pacalit/prostit de doua ori). Eu cred ca cine tine cu adevarat la cineva, indiferent de relatia care exista (amicitie, rudenie sau relatie de cuplu), incearca sa nu ii greseasca, incearca sa nu il dezamageasca, si mai mult, vrea sa il vada fericit.
Dumneavoastra ati acordat sanse? Daca da, au meritat cu adevarat acele persoane?
Dar daca greseala e in plan sentimental sau in relatia cu prietenii? Si aici depinde de gravitatea ei. Experienta de pana acum mi-a demonstrat ca cineva care te-a dezamagit rau in trecut si pe care l-ai iertat cel mai probabil o va face si a doua oara. Si a treia oara, s.a.m.d., in functie de cat de multe poti sa ii accepti. Poate ca vor veni altii si vor spune ca in cazul lor celalalt s-a cait suficient de mult incat sa nu mai greseasca niciodata. Posibil. Intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna fiecare om cand acorda a doua sansa e daca e absolut sigur ca persoana care o "cerseste" chiar merita. Si asta se poate sti, mai ales cand e vorba de cineva apropiat.
In general acordam sansele pe criterii emotionale. Mama radea de mine mai demult si zicea ca eram prea radicala. Imi spunea ca seman cu Vitoria Lipan (personajul principal feminin din romanul Baltagul). Si am incercat sa modific pragul tolerantei. Si l-am modificat. Mult. Am ajuns de o toleranta vecina cu prostia. Dar si asta pana la un punct. Einstein zicea o chestie: Totul ar trebui facut cat de simplu posibil, dar nu mai simplu decat atat. Cam asa e si cu toleranta...sa fie pana la un punct, dar nu mai sus de acela. Si dupa cum ziceam mai demult, anume ca vedeam lucrurile in alb si negru, cred ca ma intorc la tonurile de gri. Si mai scad un pic pragul de care ziceam mai inainte. Nu pana la zero, dar nici asa de sus.
Cum ramane cu sansele? Sa le mai acord? Poate...dar nu asa de usor. Nu mai sunt dispusa. In general un compromis atrage dupa sine alt compromis. Se merita sa facem compromisuri? Nu, sau...poate...doar daca si celalalt le face. Trebuie sa existe echilibru. Ideal ar fi fara.
Se merita sa acordam o a doua sansa? Poate a doua, da, in anumite conditii. Dar atat. Nu si a treia. Au americanii o vorba: Shame on you if you fooled me once, shame on me if you fooled me twice (sa-ti fie rusine daca m-ai pacalit/prostit o data, sa-mi fie rusine daca m-ai pacalit/prostit de doua ori). Eu cred ca cine tine cu adevarat la cineva, indiferent de relatia care exista (amicitie, rudenie sau relatie de cuplu), incearca sa nu ii greseasca, incearca sa nu il dezamageasca, si mai mult, vrea sa il vada fericit.
Dumneavoastra ati acordat sanse? Daca da, au meritat cu adevarat acele persoane?
4 comentarii:
Tare bine ar fi sa mai functioneze in relatiile interumane proverbul:"ce tie nu-ti place ,altuia nu face",dar din pacate...Si apropo de vorba unei cunostinte comune; "oamenii te invata cum sa fii", cred ca ar fi foarte bine pentru tine sa "umbli' din nou la pragul ala de ingaduinta (toleranta ...zi-i cum vrei).Stii tu;"decat sa moara mama , mai bine...)
depinde de persoana care mi-a gresit. daca merita sau nu sa-i acord o a doua sansa.
da, am acordat o a doua sansa si sper sa nu-mi para rau. dar asta nu inseamna ca o mai pupa si pe a treia.
consider ca nu ai de ce sa te complaci intr-o situatie din care ai de suferit.
viata ne invata ca trebuie sa fim si putin egoisti ca sa ne fie bine. stii vorba aia "daca esti bun esti luat drept prost"? asa si cu sansele. daca ierti de prea multe ori, o sa-ti greseasca la nesfarsit pt k stie k esti buna si ierti.
Ai dreptate Madalina. E bine sa dai inca o sansa, orice greseste, dar daca ti se cere inca una deja inseamna ca nu a invatat nimic prima oara si cu prima ocazie iar va gresi. Si da...buna vorba aia.
*oricine greseste (nu orice, corectez ce am scris mai sus, ma grabeam)
Trimiteți un comentariu