Inca un ingeras

Azi am asistat la o scena care m-a impresionat. Mergeam la munca si traversam unul dintre bulevardele mari si largi din Bucuresti. In zona refugiului pentru statia de tramvai era o femeie ce tot striga speriata la pisicul ei care probabil ca ii scapase din brate. Pisulinul era un pui mic si negru ca taciunele, panicat de zgomotele si de masinile din jur, astfel ca oricat il striga, el nu ii mai dadea atentie. Am vrut sa o ajut sa il prindem, insa pisicul era speriat si a fugit. Din pacate pentru el a sarit printre zabrelele gardutului de la statia de tramvai si cand am dat sa traversam dupa el semaforul s-a facut rosu. I-am zis femeii ca o ajut sa il prindem, insa masinile s-au pornit...Nu mai puteam traversa. Prostul de pisic se asezase fix sub o masina, iar roata din fata...i-a trecut peste capusor, iar roata din spate peste corpusor...a fost o imagine oribila. Stiam ce era in sufletul ei pentru ca si catelusul meu e ingeras de aproape 4 ani. Soferul masinii din spate vazuse scena si a oprit, ca femeia sa ii ia trupul puisorului ei ce mai avea unele miscari spasmodice si sa il duca sa il ingroape undeva. Mda, oribil.