luni, 13 iulie 2009

Weekend la mare


M-am intors de la mare. Am fost in weekend. Imi era un dor imens sa merg.

Cand am parasit Constanta nu mi-am imaginat ca imi va lipsi atat de mult, insa aproape intreaga mea viata fiind petrecuta in acest oras de la malul marii, dorul incepuse sa ma mistuie. Eu nu ma atasez de locuri, ci de oameni, iar notiunea de acasa o asociez celor dragi mie, familiei mele, care nu mai locuieste in Constanta. Cu toate acestea, revenind, am avut senzatia ca toate erau la locul lor, asa cum le stiam ca trebuie sa fie, ca mai nimic nu s-a schimbat si inca imi e confortabil ca si oras.

Am revazut Orasul Vechi si mi-am cumparat un murex de la comerciantii de obiecte cu specific marin ce isi postasera tarabele in zona Cazinoului. Cand mi se va face iarasi dor de mare si nu voi putea ajunge sa o vad, voi pune scoica la ureche si voi asculta vuietul ei, tinand ochii inchisi si incercand sa ma transpun, prin imaginatie, in locurile dragi mie.

Am inspirat cu nesat briza marii ca atunci cand vrei sa imortalizezi un moment, sa il pui in cutiuta cu amintiri si sa il scoti de acolo cand ti se face dor si vrei sa te reincarci cu bucuria pe care ai simtit-o atunci.

Cat timp am locuit in Constanta nu am dat atat de mare importanta acestor lucruri pentru ca ele erau mereu acolo. Vedeam marea aproape zilnic, in drumul meu spre facultate si nu mai sesizam mirosul specific, sarat, al brizei, caci eram obisnuita cu el. Contemplam marea pe cand era linistita si nicio unda nu ii tulbura calmul, dar si pe cand era furioasa si se burzuluia cu valuri uriase de parca ar fi vrut sa ii tina pe toti departe. O vedeam in orice anotimp si sub toate aspectele, chiar si cand a inghetat acum cativa ani si m-am plimbat pe gheata pana mai spre larg, mergand "pe apa" la propriu.

Era acolo si nu ii dadeam prea mare importanta, ba chiar ma amuzam pe cand vedeam turistii venind de 1 mai din toate colturile tarii, entuziasmati si doriti sa revada marea.
Cata dreptate aveau...

Marea e tot a mea si e acolo an de an. Trebuie doar ca eu sa imi mai fac timp sa merg sa o vad. Inca din luna mai imi tot doream sa ajung. Am reusit acum si m-am reintors in Bucuresti cu sufletul plin si multumit.

Cat de marunte sunt marile bucurii!



Vama Veche - dragostea

-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Mda, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri.


-Te sarut si tremur ca un amarat.
-Buza ta de sus ma ocroteste.
-Mana de pe sanul tau nu pot sa mi-o desprind.
-Sanul meu e fericit, priveste.

In ochii tai rade marea
In ochii tai e ninsoarea
In ochii tai este soare
In ochii tai este zarea

-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa evadez?
-Trupul meu este soseaua ta spre infinit.
-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa mai visez?
-Ochii mei te vor visa la nesfirsit.

In ochii tai sunt si eu
Cu gura si nasul de zmeu
In ochii tai este soapta
Unei nopti calde-ntr-a saptea

-Iarta-ma ca am uitat cum sa iubesc
-Nici eu n-am stiut asta vreodata
-Au facut din mine un soldat care saruta stramb
-In schimb ochii tai sunt fara pata

In ochii tai este vantul
Care ma poarta-n nestire
Catre un loc fara ganduri
Catre orasul iubire
Catre orasul iubire
Catre...



6 comentarii:

cicimama spunea...

Vezi Oana ,... inca o data se adevereste ca atmosfera locurilor copilariei iti reincarca bateriile ... Ma bucur mult pentru tine . Si ... e tare frumoasa poza ...:p

santi spunea...

:)

Mai mereu spun ca abia astept sa las Constanta in urma dar odata plecat realizez ca locuiesc intr-un oras frumos, cu oameni frumosi :) Atitudinea si comportamentul mai lasa de dorit, ce-i drept, dar nu cred ca as putea sa ma indepartez vreodata de orasul asta.

Nu cred ca as putea scrie la fel de frumos despre Constanta :)

Onutzza spunea...

Santi, Constanta e un oras superb atat prin faptul ca e situat la malul marii, cat si prin istoria lui care fascineaza.

Nu toti oamenii din Constanta sunt frumosi, pentru ca daca ar fi, si orasul ar arata impecabil. Din acest punct de vedere mult mai grijulii si mai "civilizati", ca sa zic asa, sunt ardelenii, cu riscul sa imi supar constantenii mei.

Totusi, nu cred ca exista om care sa fi crescut in Constanta si sa fi parasit orasul si sa nu aiba o nostalgie fata de el, fata de mare si toate locurile despre care am povestit eu in articol.

Multumesc pentru aprecierea din final, dar eu sunt convinsa ca ai putea scrie, daca nu mai frumos, ci macar la fel de frumos despre orasul nostru si despre mare.

andrei sarmasanu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
eeeeva spunea...

Vai 8-> m-ai atins la corazon cu post-ul asta, mai ales ca ai scris asa frumos si nostalgic incat m-a apucat si pe mine... Eu iubesc marea si tanjesc dupa ea tot anul. Anul asta inca n-am ajuns dar luna viitoare sigur merg... si cred ca o sa poposesc un pic si-n Constanta ca prea mi-e dor... 8-> faina poza btw ;)

Onutzza spunea...

Mersi Cami :) Ma bucur ca ti-a placut articolul meu si ca iti trezeste imagini si senzatii placute. Eu am locuit 25 de ani in Constanta. Era o nevoie a sufletului sa merg sa revad orasul si marea, desi ultima oara am fost prin ianuarie.