duminică, 15 noiembrie 2009

Fericire 7


Ce frumos ar fi daca s-ar putea ca atunci cand suntem fericiti sa luam o farama din acea fericire, sa o punem undeva bine, ca atunci cand lucrurile merg prost sa deschidem recipientul si sa ne folosim de ceea ce am pastrat...

11 comentarii:

Allesssia spunea...

Mda. Ce frumos ar fi!:|

Andrei S. spunea...

Mă amuză această idee... de a păstra o fărîmă din fericire, atunci cînd avem norocul de a da peste ea, pentru zile negre...

Fericirea înseamnă mult mai mult decît ceea ce ai descris tu. Ştii că eşti fericită mereu? Da! Toţi oamenii sunt fericiţi! Probabil că pare a fi o afirmaţie ce vine din partea unui rezident al spitalului de nebuni. Dar, în realitate, asta e realitatea... numai că e puţin alterată.

Deşi fericirea este o stare proprie omului, permanentă şi imuabilă pe undeva, nu se ştie cînd, omul a uitat că e fericit. A început să se întrebe cum ar fi să fie fericit, ce ar însemna să fie fericit. Şi a construit în mintea sa un fel de ideal, utopie, despre cum ar trebui să arate această fericire atît de evazivă. De atunci tot încearcă să redevină fericit... dar o face tocmai cum nu trebuie, pentru că, odată atinsă, fericirea, din varii motive, descoperă că ea nu durează. Ori fericirea adevărată, este permanentă şi imuabilă...

Asta e, totuşi, doar o părere umilă, ce poate veni chiar din partea unui om nebun. Cu toate astea, însă, se spune că nebunii ar fi cei mai fericiţi oameni... dacă nu ar exista alţii care să îi considere nebuni. :))

Numai bine.

Onutzza spunea...

@ Alessia: frumos dar irealizabil :)

@ Andrei S.: In timp, am invatat sa constientizez cand sunt fericita. Din pacate, nu ma pot bucura plenar de ceea ce simt pentru ca imi este frica sa nu se termine. Si al naibii, ca se termina.

Eu cred ca acea fericire permanenta de care amintesti tu este de fapt multumirea ca lucrurile sunt stabile si merg. Eu ma refeream la momentele speciale, un pic iesite din monotonie, care te fac sa te simti complet si implinit.

Motivul pentru care am asternut virtual aceste ganduri a fost cel ca am fost tare fericita mai multa vreme si realizam asta, iar acum sunt intr-o pasa de inecat corabiile, care sper sa treaca mai curand.

Multumesc pentru vizita pe blog si pentru comentariu!

Andrei S. spunea...

Nu mă refeream la faptul că lucrurile sunt stabile şi merg (în realitate nu sunt nici stabile şi nici nu merg). Mă refeream exact la acele momente speciale. Sunt ferm convins că un om poate trăi fiecare clipă ca pe un moment special care te fac să te simţi complet şi liniştit.

La asta mă refeream.

Numai bine.

Catalin spunea...

Da, ar fi fost buna niste fericire pusa de-o parte pentru perioada de criza. :))

Onutzza spunea...

@ Andrei S.: Asa e. Poti avea bucurie din bucatica de ciocolata pe care o mananci sau din zambetele oamenilor cu care stai de vorba. Te poti bucura ca ai un televizor la care sa te uiti, caci sunt multi care nu au. Zi de zi avem momente speciale care sa ne faca sa ne simtim linistiti. Fericirea insa eu o asociez cu o bucurie interioara care e mai greu de obtinut si pastrat in permanenta.

@ Catalin: Criza ne afecteaza pe toate planurile :)

Andrei S. spunea...

Nu cred că mă înţelegi... mă refer exact la acea bucurie interioară despre care vorbeşti. Ea este deja acolo, în interiorul tău, plenară şi permanentă. Ea aşteaptă doar ca tu să îţi dai seama de asta...

Numai bine.

Onutzza spunea...

Poate ca tocmai aici e dilema mea. In a identifica fericirea permanenta. Eu o constientizez pe cea "mai altfel" decat cea obisnuita :)

Cami spunea...

pai dar se poate face asta :))

Cami spunea...

P.S. eu ma inscriu in spitalul de nebuni al lui Andrei S. Totally agree! :D

Onutzza spunea...

@ Cami: Practica ne omoara. :)