duminică, 28 noiembrie 2010

Face haina pe om?


Am vazut ieri in metrou un tanar frumos. Avea in jur de 28 - 30 de ani, ochii de un albastru senin, usor neras, dar fara sa para neingrijit, trasaturile fetei armonioase. Ma tot uitam la el, desi nu fac asta niciodata, ca sa nu fac oamenii sa se simta cine stie cum, insa rar mi s-a intamplat sa vad un om cu o fatza asa de frumoasa. A vazut ca il fixam si a intors, bietul de el, capul, stanjenit, in vreo doua randuri. Parea un tip simplu, nu era genul care sa zapaceasca fetele, cu toata frumusetea lui cu tot. Vestimentatia lui era la fel de simpla, ba chiar usor neconcordanta cu varsta. Era imbracat ok, in sensul ca erau haine curate si pe masura lui, insa usor demodate, sau mai degraba potrivite unei persoane cu cel putin douazeci de ani mai in varsta.

Si toate datele acestea culese pret de vreo doua minute, intre statia de metrou la care ma urcasem si urmatoarea, unde trebuia sa cobor, m-au dus cu gandul la un proverb: "Haina face pe om". Si, as mai adauga eu, si atitudinea.
Sunt oameni cu un aspect fizic neplacut dar care emana siguranta, incredere si impresioneaza. Ei sunt cei care se fac remarcati. La fel, sunt oameni frumosi, ca tanarul de mai sus, care trec neobservati. Chiar si cand e vorba de a cuceri pe cineva, o persoana, nu prea frumoasa, poate nu prea inteligenta dar cu siguranta de sine, va reusi sa "fure inima" alesului/alesei spre deosebire de altcineva, poate chiar frumos, poate chiar sclipitor de inteligent, care se imbraca aiurea si se rusineaza in prezenta celuilalt. Nu mai e pe vremea strabunicilor cand oamenii isi exprimau sentimentele prin scrisorele parfumate. Oricat de mult am fi atrasi de cineva si ne-am exprima in scris (scrisori + internet + sms incluse), sau la telefon, contactul interuman la pachet cu o atitudine corespunzatoare sunt mult mai importante. Suntem atrasi de oameni, nu de ideea de a iubi, nu de iubire in sine pentru ca dupa aceea o dam in filosofie si construim castele de nisip pe fundamentul unei iluzii.

Cine zice ca nu haina face pe om, greseste. Tinuta corecta si adecvata varstei e importanta. Intr-adevar, nu trebuie sa fii imbracat in haine de firma ca sa exprimi ceva, pentru ca mai conteaza si cercurile in care te invarti.
Zilele trecute, una dintre colege a adus o revista pentru femei care prezenta intre paginile ei reclame la diverse obiecte vestimentare si accesorii. Am facut ochii cat cepele cu totii cand am citit pretul unei posete Vuitton pentru ca erau atat de multe cifre in ron, incat nu mai reuseam sa convertim in leii vechi pentru a ne face o oarecare impresie despre "valoarea" respectivei posete (costa in jur de doua sute si ceva de milioane de lei vechi). Ei bine, acea geanta, ar fi pretuita numai intre persoane din acelasi anturaj, cu posibilitati materiale corespunzatoare si care se stie ca nu ar purta altceva decat produse originale, de firma.
Daca, printr-o minune, as da peste un sac de aur si mi-as cumpara geanta, sigur nu ar remarca-o nimeni (fie vorba intre noi, era si urata, doar eticheta era de ea), ca sa nu mai spun ca as fi dusa in urgenta direct la nebuni.

Un alt argument pentru tinuta este impresia pe care o producem celorlalti. Am intalnit medici imbracati cu niste halate sifonate, din materiale proaste, in comparatie cu asistente de pe aceeasi sectie, cu halate impecabile, curate si calcate, aranjate si carora pacientii, fara sa cunoasca ierarhia in sectia respectiva, li se adresau cu "Dna Dr.", oamenii fiind in prima instanta impresionati de tinuta. Un minus mare, asadar, medicilor respectivi. Prima impresie conteaza intotdeauna.

Am intalnit femei trecute de 50 de ani, imbracate ca niste tinerele. Sa fim seriosi, nu toate femeile sunt Tina Turner. De la o varsta incolo, fusta mini nu mai este indicata, indiferent de cat de bine arata respectivele. Asta daca nu vor sa se chicoteasca in spate, cu celebra expresie "din spate liceu, din fata muzeu". Nu mai vorbesc de purtatul de haine sau incaltaminte cu 1-2 numere mai mici ca sa para fie mai slabe sau cu piciorul mic.

La un interviu, se ia in calcul si aspectul exterior. Depinde, bineinteles si de postul pe care candideaza respectivul. Daca e post de conducere, e indicat costumul la barbati si o tinuta smart-casual pentru femei. Daca e un post in care majoritatea celor din echipa sunt tineri, merg si blugii, dar cu un tricou sau o camasa potrivite, fara mesaje inscriptionate, prea funky. Si exemplele sunt numeroase.

Nu stiu daca e cazul sa amintesc tot aici de mirosurile emanate. Un om poate fi exemplar imbracat. Daca e certat cu apa si cu sapunul, nu foloseste un deodorant +/- parfum s-a dus naibii tot lookul. Nimeni nu mai remarca decat mirosul neplacut care produce disconfort celor din jur. Poate el sa fie academician. Cand va intra in incapere oamenii isi vor da coate, vor stramba din nas si vor mormai ceva de genul "a venit iar sconcsul" (am si aici mai multe exemple).

Cine zice ca nu haina face pe om, atentie, atunci cand e vorba de prima impresie, astept sa ma contrazica. Intr-adevar, ulterior, educatia, vocabularul, inteligenta fac diferenta. Exista si un proverb oriental - "O maimuta, chiar imbracata in haine de matase, tot maimuta ramane". Un costum si un palton nu transforma in domn pe un terchea-berchea insa il ajuta daca are nevoie sa impresioneze...si de cele mai multe ori, efectul este chiar cel scontat. :)

6 comentarii:

Cami spunea...

Bine punctat! Mai Oana, nu pot sa zic decat ca sunt absolut de acord cu ce zici acolo. Inclusiv la partea cu geanta urata si incredibil de scumpa :)) Da, haina face pe om, dar si omul trebuie sa stie sa poarte haina si sa aleaga ce i se potriveste in functie de varsta, conformatie, fizionomie, culoarea pielii, a ochilor etc. Uneori si o haina frumoasa nu arata bine pe oricine.

Onutzza spunea...

Multumesc Cami :) Am incercat sa ating cam toate aspectele problemei, fara sa ma repet prea mult :) Uneori o haina frumoasa nu arata bine pe oricine, dar si fiecare poarta hainele in felul propriu astfel incat o haina, chiar nefiind de cine stie ce calitate, poate sa arate bine pe cine stie sa o poarte.

Nicole C. spunea...

Buna Oana.Eu sunt mai noua pe blogosfera si totusi un click magic m-a adus pe blogul tau.Am citit,mi-a placut.
Da.Haina face pe om dar bineinteles aici exista si exceptii.Tipul despre care vorbesti tu in postare mi-a adus aminte de cineva :)dar,care intr-un fel e opus fata de cel de care ai vorbit tu.Cel pe care tu l-ai descris frumusetea lui,farmecul lui erau ascunse in niste haine ce nu i se potriveau,care nu erau adecvate varstei lui.Iar noi tindem mereu sa vedem omul numai pe dinafara,fara sa stim cum e cu adevarat.Consider ca pentru a purta o anumita haina trebuie sa ti se potriveasca si odata cu ea iti trebuie si atitudinea.E foarte importanta,trebuie sa convingi ca tu chiar te simti bine cu ce esti imbracat ca ti se potriveste.Din ceea ce vad eu,multi gresesc in privinta hainelor pentru ca nu isi aleg hainele care li se potrivesc,varstei,caracterului lor.Dar bine asta e doar parerea mea.

Onutzza spunea...

Buna Nicole si multumesc pentru apreciere :) Intr-adevar, conteaza cum ne imbracam, cum purtam hainele pe care le avem si ce transmitem in exterior. Te mai astept si cu alte comentarii si succes in blogging :)

Nicole C. spunea...

Multumesc frumos.Da,sper sa am succes in blogging

Viorica IACOB spunea...

Ai perfecta dreptate,bine spus .Dar eu nu dau prea multa importanta aspectului exterior,e drept imi plac oamenii ingrijiti si curati,dar sunt constienta de faptul ca frumusetea exterioara e doar o floare ce batranetea o doboara, mult mai de pret e intelepciunea ce batranetea n-o rapune .te pup !aceeasi VIO