Fragment de poveste

...Din bucatarie se auzi un zgomot. Se trezi. Cu ochii inca inchisi, asculta. Nu se mai distingea niciun sunet. Probabil ca i se paruse. Oboseala si incarcatura emotionala de care avusese parte in ultimul timp isi spuneau cuvantul. Se intorsese tarziu acasa cu o seara inainte. Simtise nevoia sa se plimbe, sa admire cladirile, masinile, sa numere frunzele pe care le alunga din calea ei cu varful pantofului, orice, numai sa nu mearga acasa, sa nu vorbeasca cu nimeni, ci doar sa fie impreuna cu ea insasi.
"Tu nu intelegi ca trebuie sa ne despartim pentru ca te iubesc?"
"Tu nu intelegi ca trebuie sa ramanem impreuna tocmai pentru ca te iubesc si ma iubesti?"
"Cand iubesti pe cineva trebuie sa il lasi sa plece. Daca nu se va intoarce...inseamna ca nu a fost al tau niciodata."
" Cand iubesti pe cineva nu il indepartezi. Eu nu cred in iubirea asta, altruista, sau nepasatoare, de care vorbesti tu. Nu cred in proverbul cu pasarea din colivie care se intoarce singura. Daca as accepta ce imi ceri as ramane fara o parte din mine. Tu esti o parte din mine."
"Eu nu mai pot fi cu tine. Iubirea ta ma sufoca. Nu ma simt libera si aceasta senzatie de ingradire imi face rau. Tu nu ai nevoie de mine. Tie iti trebuie cineva care sa poata primi tot ce oferi. Mie nu imi e bine si de aceea nu te pot face fericit."
"Nu pot sa accept."
"Vei invata. Vei reusi."
" Nu te inteleg."
"Nu poti. Nu ai cum. Credeai ca totul e frumos, iar eu vin si-ti cer sa ne despartim."
"O sa incerc sa ma schimb. Mai da-mi o sansa."
"Nu vei putea. Inima ta e prea plina. Oferi mai mult decat primesti. Nu e echilibru. Dar nici eu nu pot mai mult. Daca ai tinut vreodata la mine, lasa-ma sa plec. Poate intr-o alta viata..."
El tacuse. Lasase privirea in pamant. I se spunea in fata ca nu mai era dorit si totusi nu putea accepta, nu intelegea. Unde gresise?! Ca iubise prea mult? Nu asa trebuie sa fie iubirea? De ce sa-si fi autoimpus limite? O asteptase toata viata. Pana la ea totul fusese tern. Odata cu ea invatase sa traiasca. Isi deschisese inima cu tot preaplinul ei si i-l daruise. De ce toti oamenii cauta dragostea, si cand o intalnesc se sperie si fug? De ce se simt coplesiti? Oare iubirea nu inseamna sa daruiesti totul? Ridica privirea din pamant. Nu stia unde se afla, nu stia cat timp se plimbase asa. Fusese atat de absorbit in ganduri incat mersese in nestire. Trebuia sa plece acasa. Da, dupa un dus si un somn bun, lucrurile aveau sa para altfel. Vazu un taxi venind. Se grabi sa iasa la sosea si ii facu semn din mana sa opreasca...