luni, 15 noiembrie 2010

Unsprezece minute


Mi-am cumparat zilele trecute o cartulie scrisa de Paulo Coelho - Unsprezece minute (click pe link pentru a o citi online). Vazusem anterior o recenzie despre aceasta carte intr-o revista, fiindu-mi astfel trezit interesul. Este prima carte de Paulo Coelho pe care o citesc, pentru simplul fapt ca, auzind multe persoane din jurul meu ca devorau cartile scriitorului brazilian, n-am vrut sa ma inscriu in "trend", si am ales, la acel moment, sa imi redirectionez atentia spre alte carti.

Am parcurs cam doua treimi si nu pot spune ca ma captiveaza prea tare. Nu ma apuc sa povestesc despre roman pana nu il termin de citit, pentru ca imi place, atunci cand povestesc despre ceva, sa am o imagine de ansamblu asupra subiectului. Totusi, curiosii pot citi mai multe aici si aici si aici.
Trebuie sa mentionez ca este un roman erotic fara sa devina pornografic, asta apropo de un articol pe care l-am scris acum mai mult timp pe aceasta tema. Si m-a mai mirat titlul, care de fapt mi-a si trezit curiozitatea de a afla ce reprezinta cele unsprezece minute.

Am intalnit, insa, in paginile acestui roman, numeroase ganduri in care m-am regasit, sau pur si simplu care m-au atras suficient de mult incat sa le scot din context si sa le pastrez separat de carte, undeva unde sa am acces la ele oricand, anume pe blog:

"Pe om timpul nu-l transforma, invatatura nu-l transforma - unicul lucru care te poate face sa-ti schimbi gandurile este dragostea."

"Daca as fi adormit si m-as fi trezit brusc intr-un montagne-russe, oare ce as simti?
Bun, prima senzatie ar fi ca sunt prizoniera, as fi ingrozita de curbe, mi-ar veni sa vomit si sa plec de acolo. Dar daca ma incredintez ca sinele sunt destinul meu, ca Dumnezeu conduce mecanismul, cosmarul acesta s-ar transforma in stimulent. Nu este decat exact ceea ce este, un montagne-russe, o jucarie sigura si confortabila, care ajunge la terminus, dar din care, cat tine calatoria, trebuie sa privesc peisajul din jur, sa tip de emotie."

"Exista insa cealalta fata a monedei, un al doilea lucru care face ca fiinta umana sa urmeze o cale total diferita de cea planuita: se numeste disperarea. Da, poate dragostea ar fi in stare sa transforme pe cineva; disperarea opereaza insa aceasta transformare mai repede."

"Adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda."

"In dragoste, nimeni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e raspunzator pentru ceea ce simte si nu putem da vina pe altul pentru asta. M-am mai simtit ranita cand i-am pierdut pe barbatii de care m-am indragostit. Astazi sunt convinsa de faptul ca nimeni nu pierde pe nimeni, fiindca nimeni nu poseda pe nimeni."

"Intalnirile cele mai importante fusesera de mult aranjate de catre suflete inainte ca insesi trupurile noastre sa se fi vazut. In general, aceste intalniri au loc atunci cand ajungem la o limita, cand avem nevoie sa murim si sa renastem din punct de vedere emotional. Intalnirile ne asteapta - dar de cele mai multe ori evitam ca ele sa aiba loc. Totusi, daca suntem disperati, daca nu mai avem nimic de pierdut sau daca suntem foarte entuziasmati de viata, atunci necunoscutul nostru o apuca pe alt drum."

Voi reveni si cu alte citate.

2 comentarii:

Allesssia spunea...

Si eu am citit cartea si cred ca nu a fost o pierdere de timp. A fost o carte de savurat intr-un weekend mohorat de toamna. Desi scriitorul se bucura de o notorietate mult prea mare de cand cu "Alchimistul", eu sunt de parere ca acea carte nu e asa de captivanta precum "Veronica se pregateste sa moara". Nu stiu de unde atata euforie cu "Alchimistul".


Lectura placuta, my dear

Onutzza spunea...

Nu pot spune ca e pierdere de timp, dar avand in vedere renumele scriitorului ma asteptam la ceva mai captivant.