Bonjour, ça va?

Dupa o absenta destul de indelungata de pe blog revin cu un nou articol si cu niste update-uri.
De aproape trei saptamani am parasit Romania pentru o alta tara europeana, Franta, unde fac un stagiu de pregatire (sau mai multe, timpul va decide). Hotararea a fost luata repede, timpul nu mi-a fost prieten. Nu stiu cat de usoara le-a fost adaptarea celor care, ca si mine, au ales sa munceasca in strainatate, insa eu o percep ca fiind foarte dificila. Am avut parte de numeroase peripetii in acest timp scurt de cand ma aflu aici, de multa alergatura si de stress, dar care acum, dupa ce au trecut, nu mai merita sa fie mentionate pe blog.

M-am gandit deseori sa ma intorc acasa mai devreme de expirarea contractului, apoi tot eu am realizat ca acasa, cu exceptia celor dragi, nu ma asteapta nimic bun pentru viitor. De fapt, eu nu am plecat din Romania pentru ca voiam sa plec din tara de dragul de a pleca si fara sa ma uit inapoi, ci pentru ca la noi nu aveam cum sa mai traiesc si aici ma refer strict la partea financiara precara pentru un tanar medic roman, indiferent de e rezident sau tanar specialist. Am plecat cu parere de rau, dar cu speranta in suflet.

Nu e usor sa lasi tot si sa o iei de la zero, cu cateva haine si cateva carti in bagaj, intr-o alta lume, intr-un alt sistem, cu oameni ce au o cultura diferita de a ta si pe care ii asculti vorbind si te revolti de neputinta de a-i intelege bine si de a le vorbi cursiv limba. Pentru ca asta cred ca e cea mai mare buba. Una e sa stii, chiar bine, o limba straina invatata la scoala, dar pe care nu ai mai vorbit-o de multi ani, si cu totul alta sa lucrezi alaturi de ei, sa incerci sa ii intelegi cand vorbesc repede, sa incerci sa comunici si sa transmiti corect verbal ceea ce doresti si sa realizezi ca nu poti pentru ca ai un vocabular sarac. Si e dureros cand esti o persoana careia ii place sa stea de vorba cu oamenii, careia ii place sa explice, sa comunice, sa utilizeze figuri de stil si sa nu te poti exprima la nivelul la care o faci in limba ta. Si macar daca m-ar ajuta si ei prin a folosi engleza atunci cand raman cu vorbele in gat. Dar fie ca ei nu stiu engleza, fie e rivalitatea dintre cele doua popoare, care isi are radacini adanci in istoria Europei si care ii determina sa nu vrea efectiv sa utilizeze limba lui Shakespeare nici macar ca sa imi dea o "vorba"de ajutor.

Mi-am cumparat o carte de literatura franceza. Si m-am dus la cinema, ca sa ma mai acomodez cu limba. Am vazut pana acum Harry Potter, saptamana trecuta, un film pe care il asteptam de mult, dar din pacate cu un personaj principal fonfait, ca nah, filmul era dublat, iar azi am fost la un film nou, recent lansat, comedie, cu Jim Carrey, Mr.Popper's Penguins, evident si acesta fiind dublat in franceza.

Nu stiu cum o fi in restul tarii, dar aici unde sunt eu orasul e frumos, e curat, cu oameni amabili. Nu stiu cat sunt de sinceri, dar fara discutie ca par prietenosi. E foarte frig, de o saptamana zilnic sunt temperaturi de 18-19 grade. Cel mai mult in vara asta s-a ajus la 30 de grade, dar doar de doua ori. Eu mi-am adus doar haine subtiri, credeam ca e canicula ca la noi, si nu voi avea ce face cu hainele groase pana la toamna cel putin, dar azi am colindat putin magazinele si mi-am luat niste bluze cu maneca lunga.

La venirea in Franta am calatorit cu avionul si cu TGV-ul. E fain de tot sa mergi cu trenul cu 300 km/h. Aici e un pic mai altfel decat la noi cand e vorba sa mergi cu trenul. Biletul trebuie marcat inca de pe peron, ceva de genul cum e la metrou, plus ca desi stiu la ce ora vine TGV-ul in statie, abia cu 10 minute inainte se afiseaza peronul propriu-zis. M-a stresat foarte tare chestia asta pentru ca imi era teama sa nu il pierd, mai ales ca TGV-ul merge ceas. Totusi peronul era mai aproape decat credeam, iar vagonul in care ma repartizasera era cel cu nr.15, insa au niste monitoare unde arata componenta trenului si la ce sector de peron e preconizat sa ajunga vagonul respectiv, astfel ca nu stai ca nebunul sa alergi dupa vagoane, ci te duci la fix unde ai loc.

Acum ca am si internet voi reveni cu impresii despre noua mea viata aici. Inca nu pot sa ma bucur de tot ce mi se intampla. Am venit gata obosita dupa o luna incarcata de evenimente si de alergatura pentru acte si cu exceptia weekendului acesta, am fost zilnic la serviciu, timp de trei saptamani, in ideea sa ma mai acomodez cat de cat cu scriptele lor, cu ce tine de latura administrativa, care e extrem de stufoasa. Birocratia din Romania e doar un pui mic fata de birocratia din Franta. Partea surprinzatoare din toata povestea e ca aici lucrurile chiar merg bine, in ciuda sistemului birocratic.
Iar oamenii sunt respectati pentru calitatea lor de oameni.