sâmbătă, 14 iulie 2007

Fericire 4

Am observat o chestie la unele persoane. In loc sa aprecieze ceea ce au, mereu se plang pe toate drumurile de lucrurile pe care nu le au. Cred ca sunt niste oameni nefericiti in felul lor, pentru ca isi doresc mereu altceva si cand au reusit sa aiba acel ceva, el nu mai prezinta interes. E rau sa fii asa, permanent nemultumit, permanent sa crezi ca ceilalti au si tu nu. Sa te poti bucura de o prajitura, de un rasarit de soare, de venirea primaverii, de o nota buna, chiar daca nu e neaparat 10, e grozav. Sa nu te uiti in ograda vecinului care "si-a facut si aia si aia" si "ca are bani, are masina de nu-stiu-care" sau "prietenul ei ii face poftele, pe cand al meu nu e asa".
Nu exista rau rau cum nu exista bun bun. In orice "rau" sa incercam sa cantarim partea buna, in orice bun sa vedem doar partile bune.
In ceea ce ma priveste, eu chiar ma bucur de ceea ce am. Mi-as dori uneori sa pot avea mai multe, dar nu le consider niste lucruri vitale. Viata mea poate merge frumos mai departe si fara ele atata timp cat sunt sanatoasa si imi am alaturi familia. Cand a murit catelusul meu, Cookie, pe care l-am iubit enorm am realizat ca orice in viata poti avea mai devreme sau mai tarziu, numai pe cei pierduti nu ii mai poti aduce inapoi. De aceea incerc sa ma bucur cat pot de cei pe care ii iubesc si care ma iubesc, pentru ca acesta este cel mai de pret lucru in viata si nu obiectele. Ele sunt doar...accesorii. A fi fericit presupune a avea mult mai mult decat atat.

Un comentariu:

DreamWave spunea...

"Ele sunt doar...accesorii. A fi fericit presupune a avea mult mai mult decat atat."
Mult adevar graieşti...şi eu am constatat ca fericirea are de-a face mai mult cu o stare lăuntrică decât cu posesiunile sau mediul exterior favorabil.
Mă uit la cei din jurul meu şi mă doare inima când văd atâta goană, timp în care ei tot caută acea "Fata morgana", dar niciodată nu ating, fiind frustraţi care îi duce la nemulţumire cvasi-permanentă, nemulţumire care-i duce spre nefericire.