Vizitand capitala Irlandei pentru prima oara, oras mare, vechi, incarcat de istorie si cultura, am luat unul din acele autobuze supraetajate (double-deckers) care fac turul orasului si care avea sa ma plimbe pe la cele mai importante locuri de atractie turistica. Era mult mai simplu asa, pentru o prima vizita, decat sa incep sa strabat orasul cu piciorul. Cu un double-decker, biletul, si deci plimbarea, costa in mod normal 19 euro, dar am avut noroc sa nimerim intr-o zi de luni, iar lunea si martea sunt reduceri, costa doar 15 euro. Pentru studenti era de asemenea reducere. Intamplator aveam carnetul de student la mine, pentru ca il tin la un loc cu celelalte acte, insa nici prin cap nu mi-a trecut ca as putea obtine reducere cu un carnet de student din Romania, in care toate rubricile sunt, bineinteles, in romaneste. I-am zis totusi soferului ca si eu si fratele meu suntem studenti si am dat sa scot carnetul sa ii demonstrez. Soferul, in schimb, mi-a zis ca nu e nevoie, ca ei in general merg pe cuvant, si ca nu era necesar sa ii aratam nimic. Daca am zis ca suntem studenti, inseamna ca suntem studenti, iar cuvantul nostru era de ajuns. Asa am putut lua bilete cu 12.50 euro in loc de 19 sau 15.
In fine, despre plimbarea la Dublin voi scrie intr-un blog viitor. Acum scriu despre altele, lucruri pe care le-am vazut aici si nu le-am intalnit la noi. Probabil ca ele sunt, insa nu le-am intalnit eu.
Parcarea cu plata. Aici nu exista nimeni care sa stea sa te taxeze pentru timpul in care iti lasi masina intr-o parcare. Exista niste dispozitive in care se introduc monedele si fiecare isi plateste parcarea singur. O ora de parcare costa 50 de centi, insa nu se permite sa se stea intr-o parcare mai mult de 2 ore. Asa e in Monaghan. In Dublin nu stiu, nu m-am uitat, dar nu cred sa fie cu prea multi centi mai scump.
Micul dejun si ceaiul irlandez. Irlandezilor le place sa bea ceai irlandez (Lyons e una dintre marci). Ceaiul irlandez inseamna ceai la pliculet plus lapte in el. E comestibil, bunicel, nu m-a dat pe spate, dar are gust bun. La micul dejun mananca multa prajeala: omleta sau oua ochiuri, sunca prajita, carnati (de obicei crenvursti) dar prajiti, nu fierti cum ii facem noi.
Shopping centre. Am intrat in mai multe malluri prin Dublin. Dintre cele care mi-au placut mai mult a fost unul situat chiar in centrul orasului, pe celebra Grafton Street, chiar langa parcul St. Stephen's Green. Un mall foarte dichisit ce avea inclusiv magazin pentru iubitorii genurilor rock si punk, centru de piercing si tatuaje, magazin in care se vindeau si marijuana sau cannabis inclusiv cu dispozitive pentru inhalare. Tricourile imprimate costau in jur de 25 de euro, bratarile de piele si tintate in jur de 10-15 euro. La marijuana si cannabis nu m-am uitat la preturi pentru ca nu m-a interesat.
Toaletele. La multe dintre toalete intrarea e cu plata, fie 20 de centi fie 25. La toaleta din mall si cea din aeroport exista si un dispozitiv in care se putea introducea o anumita suma (scrisa in dreptul produsului) si se puteau cumpara fie prezervative, fie tampoane, absorbante sau bomboane (costau fie 1 euro, fie 2 sau 2.5). La aeroport aveau in dispozitivele astea inclusiv seturi de calatorie cu mini-pasta de dinti, mini-periuta, crema de fata, gel de dus. Nu prea am inteles ce cautau bomboanele pe acolo, totusi.
Politetea. Irlandezii sunt oameni cu extrem de mult bun simt. Daca in Bucuresti mergand pe strada am primit cateva coate sau imbranceli de la cei grabiti, asa ceva nu s-a intamplat in Dublin, cu toata marea de turisti care il viziteaza zilnic. Aici nu exista sa te atingi numai putin de cineva si sa nu zica imediat un "sorry" desi poate a fost chiar vina ta. Sunt oameni politicosi, rabdatori, rareori nervosi (cel putin pana acum nu am vazut niciun irlandez nervos). Ei nu prea respecta culoarea rosie a semaforului sau trecerile de pietoni. Cu toate acestea, nu sunt amendati pentru asta, iar masinile incetinesc de fiecare data (incluziv autobuze sau tiruri) si lasa pietonii, unii mai grabiti, altii cu capul in nori, sa traverseze.
Sales. Am avut ocazia sa ma plimb prin magazine atat in Monaghan cat si in Dublin. Am intrat in magazine mari, cu lucruri scumpe, de firma, dar si in magazine cu lucruri accesibile. Ei, cand spun accesibile, ele chiar sunt accesibile ca preturi, adica multe dintre ele sunt mai ieftine decat la noi. Asta in conditiile in care salariile lor sunt de cateva ori mai mari. Acum e perioada reducerilor. La aproape toate magazinele de haine e pus in vitrina afisul cu Sales. Totusi, reducerile chiar sunt reduceri. Vreau sa spun ca se pot cumpara lucruri de firma la preturi foarte accesibile, la 1/2 de pret, poate chiar cu 70% mai ieftine unele produse. Am zis ca e perioada reducerilor pentru ca se pare ca in Irlanda toamna va veni mai devreme si hainele de vara nu se prea mai cumpara.
Vremea. De peste 45 de zile tot ploua in fiecare zi. Mai iese si soarele din cand in cand, dar in general temperaturile sunt in jur de 17-18 grade Celsius. Sunt si zile cu 20 de grade, insa daca ploua putin, imediat se racoreste. Cu toate acestea riscul ca cineva sa se murdareasca in timp ce ploua e redus pentru ca e asa de curat pe strazi incat nu se face noroi decat in parcuri, insa numai pe pamant, nu si pe alei.
O concluzie. La final de vacanta o concluzie pe care am putut sa o trag a fost ca viata de zi cu zi e cu mult mai ieftina decat la noi, banul are valoare mai mare si cred ca asta le da oamenilor un aer mai relaxat, spre deosebire de incrancenarea si nervii de zi cu zi ai romanilor.
Beggers. Urmeaza acum problema cersetorilor, sau beggers, cum li se spune. Cand s-a intamplat sa fiu intrebata din ce tara sunt si sa zic ca din Romania, imediat am fost intrebata daca stiam de romanii cersetori din Irlanda si de cei care au fost deportati de curand. Mi-a fost rusine si m-a iritat faptul ca a trebuit sa ma simt eu jenata din cauza "conationalilor" mei (pe care de altfel i-am putut vedea plimbandu-si fustele si puradeii si cersind maruntis cu cate un pahar de la McDonalds in mana). Si da-i cu explicatii ca e o imagine proasta asupra Romaniei, ca nu toti romanii cersesc, ca avem o tara frumoasa, bla bla...dar si eu deja obosisem sa povestesc. Impresia generala asupra tarii noastre este una negativa, desi am incercat sa ma folosesc de impresia pozitiva pe care o aveam asupra celor cu care discutam si sa le povestesc ca romanii sunt "Romanians" si nu "Roma people". "Roma people", romanii pe care ii cunosc ei si pe care ii resping si de care se feresc, sunt tot cetateni romani, insa de alta etnie. In fine, mai bine ziceam ca sunt din Spania. Scapam de a-mi raci gura de pomana. Intr-una din zile mergeam spre Dublin cu autobuzul iar la radio era o emisiune care dezbatea tot problema asta. Ma rugam ca doamna care statea pe scaunul de alaturi sa nu ma intrebe din ce tara sunt. Sa nu ma inteleaga cineva gresit. Nu imi e rusine cu tara mea. Deloc. Imi e ciuda doar ca ne dam cu firma-n cap si ne facem de rahat printre straini. In loc sa preluam si noi modelele occidentale si sa promovam ce avem mai bun si mai frumos, si de asemenea sa preluam si modelele de comportament ale celor din vest, ajungem de rasul tuturor prin "balcanismul" ce ne caracterizeaza pe noi ca popor.
Cam atat pentru blog-entry-ul de azi. Probabil ca urmatorul va fi despre plimbarile mele prin Dublin si locurile pe care le-am vazut (putine de altfel, pentru ca mi-ar fi trebuit cel putin o saptamana sa vizitez Dublinul asa cum se cuvine).
In fine, despre plimbarea la Dublin voi scrie intr-un blog viitor. Acum scriu despre altele, lucruri pe care le-am vazut aici si nu le-am intalnit la noi. Probabil ca ele sunt, insa nu le-am intalnit eu.
Parcarea cu plata. Aici nu exista nimeni care sa stea sa te taxeze pentru timpul in care iti lasi masina intr-o parcare. Exista niste dispozitive in care se introduc monedele si fiecare isi plateste parcarea singur. O ora de parcare costa 50 de centi, insa nu se permite sa se stea intr-o parcare mai mult de 2 ore. Asa e in Monaghan. In Dublin nu stiu, nu m-am uitat, dar nu cred sa fie cu prea multi centi mai scump.
Micul dejun si ceaiul irlandez. Irlandezilor le place sa bea ceai irlandez (Lyons e una dintre marci). Ceaiul irlandez inseamna ceai la pliculet plus lapte in el. E comestibil, bunicel, nu m-a dat pe spate, dar are gust bun. La micul dejun mananca multa prajeala: omleta sau oua ochiuri, sunca prajita, carnati (de obicei crenvursti) dar prajiti, nu fierti cum ii facem noi.
Shopping centre. Am intrat in mai multe malluri prin Dublin. Dintre cele care mi-au placut mai mult a fost unul situat chiar in centrul orasului, pe celebra Grafton Street, chiar langa parcul St. Stephen's Green. Un mall foarte dichisit ce avea inclusiv magazin pentru iubitorii genurilor rock si punk, centru de piercing si tatuaje, magazin in care se vindeau si marijuana sau cannabis inclusiv cu dispozitive pentru inhalare. Tricourile imprimate costau in jur de 25 de euro, bratarile de piele si tintate in jur de 10-15 euro. La marijuana si cannabis nu m-am uitat la preturi pentru ca nu m-a interesat.
Toaletele. La multe dintre toalete intrarea e cu plata, fie 20 de centi fie 25. La toaleta din mall si cea din aeroport exista si un dispozitiv in care se putea introducea o anumita suma (scrisa in dreptul produsului) si se puteau cumpara fie prezervative, fie tampoane, absorbante sau bomboane (costau fie 1 euro, fie 2 sau 2.5). La aeroport aveau in dispozitivele astea inclusiv seturi de calatorie cu mini-pasta de dinti, mini-periuta, crema de fata, gel de dus. Nu prea am inteles ce cautau bomboanele pe acolo, totusi.
Politetea. Irlandezii sunt oameni cu extrem de mult bun simt. Daca in Bucuresti mergand pe strada am primit cateva coate sau imbranceli de la cei grabiti, asa ceva nu s-a intamplat in Dublin, cu toata marea de turisti care il viziteaza zilnic. Aici nu exista sa te atingi numai putin de cineva si sa nu zica imediat un "sorry" desi poate a fost chiar vina ta. Sunt oameni politicosi, rabdatori, rareori nervosi (cel putin pana acum nu am vazut niciun irlandez nervos). Ei nu prea respecta culoarea rosie a semaforului sau trecerile de pietoni. Cu toate acestea, nu sunt amendati pentru asta, iar masinile incetinesc de fiecare data (incluziv autobuze sau tiruri) si lasa pietonii, unii mai grabiti, altii cu capul in nori, sa traverseze.
Sales. Am avut ocazia sa ma plimb prin magazine atat in Monaghan cat si in Dublin. Am intrat in magazine mari, cu lucruri scumpe, de firma, dar si in magazine cu lucruri accesibile. Ei, cand spun accesibile, ele chiar sunt accesibile ca preturi, adica multe dintre ele sunt mai ieftine decat la noi. Asta in conditiile in care salariile lor sunt de cateva ori mai mari. Acum e perioada reducerilor. La aproape toate magazinele de haine e pus in vitrina afisul cu Sales. Totusi, reducerile chiar sunt reduceri. Vreau sa spun ca se pot cumpara lucruri de firma la preturi foarte accesibile, la 1/2 de pret, poate chiar cu 70% mai ieftine unele produse. Am zis ca e perioada reducerilor pentru ca se pare ca in Irlanda toamna va veni mai devreme si hainele de vara nu se prea mai cumpara.
Vremea. De peste 45 de zile tot ploua in fiecare zi. Mai iese si soarele din cand in cand, dar in general temperaturile sunt in jur de 17-18 grade Celsius. Sunt si zile cu 20 de grade, insa daca ploua putin, imediat se racoreste. Cu toate acestea riscul ca cineva sa se murdareasca in timp ce ploua e redus pentru ca e asa de curat pe strazi incat nu se face noroi decat in parcuri, insa numai pe pamant, nu si pe alei.
O concluzie. La final de vacanta o concluzie pe care am putut sa o trag a fost ca viata de zi cu zi e cu mult mai ieftina decat la noi, banul are valoare mai mare si cred ca asta le da oamenilor un aer mai relaxat, spre deosebire de incrancenarea si nervii de zi cu zi ai romanilor.
Beggers. Urmeaza acum problema cersetorilor, sau beggers, cum li se spune. Cand s-a intamplat sa fiu intrebata din ce tara sunt si sa zic ca din Romania, imediat am fost intrebata daca stiam de romanii cersetori din Irlanda si de cei care au fost deportati de curand. Mi-a fost rusine si m-a iritat faptul ca a trebuit sa ma simt eu jenata din cauza "conationalilor" mei (pe care de altfel i-am putut vedea plimbandu-si fustele si puradeii si cersind maruntis cu cate un pahar de la McDonalds in mana). Si da-i cu explicatii ca e o imagine proasta asupra Romaniei, ca nu toti romanii cersesc, ca avem o tara frumoasa, bla bla...dar si eu deja obosisem sa povestesc. Impresia generala asupra tarii noastre este una negativa, desi am incercat sa ma folosesc de impresia pozitiva pe care o aveam asupra celor cu care discutam si sa le povestesc ca romanii sunt "Romanians" si nu "Roma people". "Roma people", romanii pe care ii cunosc ei si pe care ii resping si de care se feresc, sunt tot cetateni romani, insa de alta etnie. In fine, mai bine ziceam ca sunt din Spania. Scapam de a-mi raci gura de pomana. Intr-una din zile mergeam spre Dublin cu autobuzul iar la radio era o emisiune care dezbatea tot problema asta. Ma rugam ca doamna care statea pe scaunul de alaturi sa nu ma intrebe din ce tara sunt. Sa nu ma inteleaga cineva gresit. Nu imi e rusine cu tara mea. Deloc. Imi e ciuda doar ca ne dam cu firma-n cap si ne facem de rahat printre straini. In loc sa preluam si noi modelele occidentale si sa promovam ce avem mai bun si mai frumos, si de asemenea sa preluam si modelele de comportament ale celor din vest, ajungem de rasul tuturor prin "balcanismul" ce ne caracterizeaza pe noi ca popor.
Cam atat pentru blog-entry-ul de azi. Probabil ca urmatorul va fi despre plimbarile mele prin Dublin si locurile pe care le-am vazut (putine de altfel, pentru ca mi-ar fi trebuit cel putin o saptamana sa vizitez Dublinul asa cum se cuvine).
2 comentarii:
:)
Well, stil inca in formare. Astept sa vad si urmatoarele postari!:-)
Trimiteți un comentariu