joi, 12 iulie 2007

Speranta



"Ceva spusesem, totusi, adevarat. Undeva spre limita disperarii, eu am gasit totdeauna speranta. Vi se pare un paradox? Nu, va asigur ca e purul adevar.

Va amintiti ce povesteste Dostoievski despre minutele petrecute in fata plutonului de executie? Despartise, daca tin bine minte, acele minute in multe parti. O parte pentru a-si lua ramas bun in gand de la prieteni. O parte pentru a-si aminti viata. Si o parte pentru a privi cum soarele stralucea pe tabla unei cupole...Poate ca trebuie sa simti sudoarea mortii ca sa intelegi, intr-adevar, cat de frumoasa e o cupola care straluceste. pe care altfel, o privesti intrebandu-te cat e de veche sau in ce stil e construita. sau pur si simplu n-o observi deloc.

Si poate ca e o lege a compensatiilor in toate. Cei care spera sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranta. La ce e buna speranta pentru cel ce are totul? In schimb, unul ca mine trebuie sa creada ca orice rau are o limita. Inclusiv pustiul...Uneori, e drept, omul oboseste asteptand. Si n-ati auzit, oare, de situatii in care, cand soseste in sfarsit ceea ce el a asteptat, soseste prea tarziu? E poate o victorie pe care a dorit-o mult dar obtinand-o prea tarziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuseste doar sa-l oboseasca si mai mult. Si renunta la ea cu o ultima mare tristete deoarece nu e simplu sa porti o batalie si, ajuns pana la capat, sa-ti dai seama ca asta a fost totul. Batalia. A existat candva un scop, dar de atata asteptare scopul a murit...Ei bine, domnilor, eu vreau sa ies din pustiu. Si, cand speri, chiar daca ti-e frica, gasesti putere sa iei zidul de la capat. Te resemnezi la nevoie cu singuratatea, dar nu vrei sa te resemnezi cu desavarsirea ei. Inca mai crezi ca ea nu e totala. Ca undeva exista, subtire cat o lama de cutit o crapatura. Daca n-o gasesti, incerci din nou. Ca in pestera din mlastina. N-ai alta sansa decat sa pipai zidul mai departe, cautand fisura care trebuie sa existe undeva...Caci eu nu pot, domnilor, sa dorm linistit intr-o gaoace."

(tot O.Paler - Viata pe un peron)

Niciun comentariu: