Maestrul

Zilele trecute, stand de vorba cu mama si rememorand din multele momente frumoase de care am avut parte in facultate, m-am intors in timp, cu gandul, la perioada liceului. Spre deosebire de facultate, liceul nu mi-a lasat prea multe amintiri deosebite. Nu pot spune ca a fost o perioada urata din viata mea, dar nu a fost nici extraordinara. In general cand cineva isi aminteste de anii de liceu asociaza diversele momente cu prietenii de atunci, cu distractiile in gasca, cu chefuri, cu nebuniile din pauze sau din timpul orelor de curs. Pe atunci eu eram o persoana sobra, intr-o clasa foarte buna, de la un liceu foarte bun (mai multi ani a fost in topul primelor 10 licee din tara), care invatam bine si atat. Aveam multe prietene, ma intelegeam bine cu toata lumea, dar din pacate relatia de amicitie se termina la scoala. Noi nu ne organizam ca sa avem activitati impreuna, sa iesim in oras, la plimbare, la chefuri, sa ne petrecem vacantele impreuna. Auzeam povestile parintilor mei despre cat de frumoasa fusese aceasta perioada pentru ei si ma intristam ca la mine nu era la fel. Oricum, anii petrecuti in facultate au compensat cu varf si indesat. Pot spune ca din toti anii in care am fost in scoala, perioada facultatii a fost cea mai frumoasa din viata mea, iar pe locul al doilea se situeaza anii de gimnaziu.

O amintire deosebita pe care o am, totusi, din perioada liceului, mai degraba o figura deosebita, este cea a fostului meu profesor de muzica, Boris Cobasnian. Toata lumea ii spunea "Maestrul" si intr-adevar isi merita acest nume. Am fost la un liceu teoretic, clasa de mate-fizica, nu aveam ore de muzica in orar, dar in liceu exista cor. In clasa a IX-a am fost si eu selectionata pentru a face parte din corul liceului, dar fiindu-mi teama sa nu cumva sa imi ia prea mult din timpul de invatat, am hotarat sa nu merg. Ulterior, mi-a parut rau, iar cand am trecut in clasa a X-a l-am rugat pe Maestru sa ma primeasca si pe mine. Mi-a fost un pic greu, a trebuit sa recuperez rapid tot ceea ce colegii mei invatasera intr-un an intreg. Imi amintesc cum ma duceam zi de zi in timpul vacantei ca sa repet partiturile. Apoi, cand a reinceput scoala, stateam cate o ora sau doua in plus dupa orele de curs si incercam, asa obosita si flamanda cum eram dupa o zi intreaga de cursuri, sa imi iasa cate un "La" asa cum trebuia. Dar ma duceam de placere si nu ma plangeam. In fond, era activitate extrascolara, nu ma obliga nimeni. Aveam colegi si colege care cantau mai bine decat mine, avand voci mai puternice si mai "lucrate". Cu toate acestea, Maestrul intotdeauna m-a incurajat si asta m-a determinat sa exersez si mai mult. Eram tare fericita cand primeam laude de la dansul, pentru ca stiam ca nu lauda pe nimeni fara sa o fi meritat. Am avut deosebita placere, sa ma intalnesc cu Maestrul acum un an, la un concert de colinde sustinut de studentii Facultatii de Teologie, sectia de Muzica religioasa, unde preda acum fostul meu profesor. Trecusera 6 ani de cand nu ii mai fusesem eleva si de cand nu ma mai intalnisem cu dansul si avand in vedere faptul ca domnul profesor are si o varsta onorabila, nu ma mira sa nu ma mai fi tinut minte. Cu toate acestea, dupa ce l-am salutat si m-am recomandat, l-am vazut cum incepe sa zambeasca si sa i se lumineze fata, ca atunci cand cineva isi aminteste ceva frumos din trecut, si, incantat ca atunci cand un om face o descoperire grozava mi-a spus "Da, da, imi amintesc foarte bine de dumneata."

Maestrul Boris Cobasnian s-a nascut pe 9 martie 1926 si este o personalitate a muzicii corale religioase din tara noastra, fiind atat profesor, cat si dirijor si compozitor. Pentru a nu repeta ceea ce altcineva a scris anterior mie, cu mai multe detalii decat as fi furnizat eu (pentru ca pe unele dintre acestea nu le cunosteam), voi copia aici un fragment dintr-un articol aparut mai demult in ziarul "Ziua de Constanta":

"Din 1996, Boris Cobasnian este membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. Acesta a creat muzica corala, instrumentala, simfonica si de scena. "Jocul dobrogean" este o lucrare cantata de coruri renumite din lume, printre care si corul San Sebastian din Spania. Despre personalitatea lui Boris Cobasnian circula proverbul ca "Maestrul scoate voce si din piatra seaca". Pentru ca la Hunedoara, acolo unde a fost distribuit dupa ce a absolvit Conservatorul, nu a putut infiinta o filarmonica in 1959, artistul se muta la Constanta, unde participa la concursul de maestru de cor la Teatrul liric. Aici, in calitate de maestru de cor, timp de 27 de ani, a pregatit peste 40 de lucrari de opera si opereta. In calitate de dirijor a realizat in premiera "My Fair Lady", de Loewe, "Casa cu trei fete", de Schubert si "Logodnicul din luna", de Kunnene. Pasiunea pentru cor l-a determinat sa lucreze in paralel cu corurile de amatori. Din 1960, a dirijat Corul Porturilor, cu care a castigat premii la toate concursurile la care a participat. Patru ani mai tarziu a luat fiinta Corul Sindicatelor care, intr-un timp foarte scurt, s-a impus in elita corurilor din tara. In 1974, maestrul selectioneaza cele mai bune voci din Corul Sindicatelor si pune bazele corului Vox Maris. Cu acest cor, maestrul participa la concursul international de cant coral CA Seghizzi de la Gorizia (Italia), unde a obtinut doua premii I si un premiu II. In 1979, Vox Maris participa la Festivalul Hanss Eissler de la Leipzig (Germania), unde a obtinut marele premiu. In 1984, la Debrecin (Ungaria), a castigat premiul I, iar un an mai tarziu, la Tolosa (Spania), primeste medalia de argint.

Valoarea Maestrului, recunoscuta in strainatate

In acea perioada, corul reprezenta singura oportunitate a tinerilor de a ajunge peste hotare. Prin tinuta sa verticala si temperamentul ferm, acesta a fost apreciat de catre regimul comunist, care i-a recunoscut profesionalismul de inalta tinuta. "Cobasnian a dat viata Constantei pe plan muzical", a afirmat conf. univ. dr. Mariana Popescu , despre cel care a obtinut punctajul maxim la toate concursurile din tara. Performanta pe care a obtinut-o la Gorizia a facut ca, intre 1975-1976, Cobasnian sa fie cooptat in juriul prestigiosului festival Seghezzi. "Stilul dirijoral al lui Boris Cobasnian este unic in domeniul artei dirijorale corale, avand un adevarat cult pentru pregatirea aparatului vocal, dirijorul devenind un adevarat arhitect al formelor sonore", a precizat conf. univ. dr. Mariana Popescu. Corul Vox Maris a functionat din 1974 pana in 1991, atunci cand s-a desfiintat, deoarece nu i s-a acordat niciun sprijin. "Perioada de tranzitie a cerut si jertfe. Si una dintre aceste victime a fost si corul Vox Maris", a precizat Mariana Popescu. Corul a ramas fara spatiu de desfasurare a activitatii, iar pianul de concert "Estonia", care fusese cumparat de municipalitate special pentru Vox Maris, a fost dus in holul Muzeului de Arte, unde se afla si acum. In toamna anului 1993, Boris Cobasnian pune bazele unui cor de elevi, care s-a afirmat intr-un timp foarte scurt, sub numele de "Vox Maris-Studio", cu care a obtinut premii importante. In prezent, artistul s-a dedicat carierei didactice, din 2001, fiind profesor la Facultatea de Teologie, sectia Muzica religioasa din cadrul Universitatii Ovidius Constanta. (Mirela Stinga)".In finalul acestui articol voi atasa una dintre cele mai frumoase melodii corale religioase pe care o intrepretam sub indrumarea Maestrului, si anume Bogorotidse Devo, compozitia lui Serghei Rahmaninov, fiind totodata o varianta ortodoxa a melodiei Ave Maria (inregistrarea de pe YouTube este din timpul unui concert sustinut de studentii Universitatii Melbourne. Din pacate nu aveam nicio inregistrare din timpul concertelor corului Vox-Maris).



Varianta in limba rusa:

Bogoroditse Devo, raduisya, Blagodatnaya Mariye, Gospod s Toboyu.
Blagoslovenna Ty v zhenakh, i blagosloven plod chreva Tvoyego,
yako Spasa rodila esi dush nashikh.

Traducerea in romaneste (am incercat eu sa traduc din varianta in limba engleza):

Bucura-te, O, Fecioara si Maica a Domnului, Maria cea plina de gratie, Domnul este cu tine;
Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat e rodul pantecelui tau,
Caci tu ai dat nastere Mantuitorului sufletelor noastre.