Ma simt tare obosita. Sunt mai putin de 2 luni pana la examen iar eu deja invat din ce in ce mai greu. Incerc sa nu ma panichez, caci stiu ca nu rezolv nimic. Iau si eu lucrurile incet si astept sa-mi revina energia pe care o aveam inainte. Ce ma bucura e ca desi merge mai greu, e sigur totusi, adica ceea ce invat retin. Poate ca altii trec mai repede prin materie si raman cu mai putin. In fine, fiecare are stilul propriu de a invata.
Sunt nehotarata. Mai nehotarata ca anul asta nu am fost nicicand. Si asta nu imi place deloc. In general am avut foarte clar trasat ce imi doream sa fac. Nu si acum. Cand am intrat la facultate nu aveam in minte decat sa ma fac medic oftalmolog. Asta pana la inceputul anului 6 cand am inceput sa iau in calcul si alte optiuni. As putea face orice din medicina, insa nu orice cu placere. Nu m-a impins nimeni de la spate sa fac facultatea asta, a fost alegerea mea. Altceva nu m-as fi vazut facand (poate doar sa fi fost profesoara, dar am urmat separat de cursurile de la facultate modulul de psihopedagogie, deci am si diploma care imi da drept de predare astfel incat am impuscat doi iepuri dintr-o lovitura).
Anul acesta m-am gandit sa ma fac: oftalmolog, dermatolog, gastro-enterolog, reumatolog, diabetolog (disciplina se numeste diabet zaharat, nutritie si boli metabolice), medic ORL, medic anestezist, internist, chiar si medic de familie sau ginecolog. De pe lista mea erau excluse: psihiatria, pediatria, cardiologia si restul disciplinelor chirurgicale. Pe chirurgie e bine sa mearga cine e cu adevarat pasionat si are si indemanare. Cardiologia nu mi-a placut. Pediatrie nu vreau caci imi e prea mila de cei mici si nu ar fi bine pentru mine, caci e singura specialitate la care m-as implica emotional. Credeam ca si la Psihiatrie as risca sa empatizez mai mult decat ar fi trebuit, si de aceea era si ea pe lista de "astea NU". Iata ca la sfarsitul semestrului II a venit si examenul la Psihiatrie. La sfarsitul examinarii domnul profesor m-a intrebat ce specialitate as vrea sa aleg si mi-a sugerat sa iau totusi in calcul si specialitatea pe care dansul o preda. Nu stiu, poate a fost si modul frumos in care mi-a vorbit, poate undeva in subconstient aveam si eu aceasta idee, cert e ca m-am dus acasa si mai nehotarata, insa luand in calcul si Psihiatria. De fapt, el pe fiecare student il intreba la fel, dar se pare ca vorbele sale nu au avut aceeasi rezonanta pentru ceilalti cum au avut in cazul meu. De atunci m-am gandit tot mai serios la asta astfel incat acum ar fi ca o prima optiune, dar nu le anulez totusi nici pe cele de care ziceam mai sus. E un concurs, e vorba de un punctaj, si la cat de nehotarata am fost tot anul, nu m-ar mira sa imi schimb iarasi optiunea chiar in momentul in care va trebui sa aleg.
Toamna a adus si rezolvarea unor chestiuni. Demult, credeam ca nu pot sa iert. Incercasem, ca sa ma pot elibera de povara asta, insa nu reusisem. Dar iata, nimic nu e batut in cuie. Nu am uitat, dar am iertat si asta e lucru mare.
Nu prea mai stiu ce vreau. S-au mai intamplat si altele care m-au pus pe ganduri. De fapt, vreau sa imi iau examenul asa cum o fi sa fie mai bine pentru mine si apoi mai vad eu ce mai fac.
I'll think about it tomorrow...Tomorrow is another day zicea Scarlett O'Hara in "Pe aripile vantului" (am mai scris citatul intr-un articol mai vechi). Acel tomorrow ("maine" pentru cine nu stie engleza) va veni pentru mine abia in decembrie. Dupa aceea ma voi putea gandi si la alte lucruri.
Voi lua lucrurile incet si pe rand, in ordinea prioritatilor.
Sunt nehotarata. Mai nehotarata ca anul asta nu am fost nicicand. Si asta nu imi place deloc. In general am avut foarte clar trasat ce imi doream sa fac. Nu si acum. Cand am intrat la facultate nu aveam in minte decat sa ma fac medic oftalmolog. Asta pana la inceputul anului 6 cand am inceput sa iau in calcul si alte optiuni. As putea face orice din medicina, insa nu orice cu placere. Nu m-a impins nimeni de la spate sa fac facultatea asta, a fost alegerea mea. Altceva nu m-as fi vazut facand (poate doar sa fi fost profesoara, dar am urmat separat de cursurile de la facultate modulul de psihopedagogie, deci am si diploma care imi da drept de predare astfel incat am impuscat doi iepuri dintr-o lovitura).
Anul acesta m-am gandit sa ma fac: oftalmolog, dermatolog, gastro-enterolog, reumatolog, diabetolog (disciplina se numeste diabet zaharat, nutritie si boli metabolice), medic ORL, medic anestezist, internist, chiar si medic de familie sau ginecolog. De pe lista mea erau excluse: psihiatria, pediatria, cardiologia si restul disciplinelor chirurgicale. Pe chirurgie e bine sa mearga cine e cu adevarat pasionat si are si indemanare. Cardiologia nu mi-a placut. Pediatrie nu vreau caci imi e prea mila de cei mici si nu ar fi bine pentru mine, caci e singura specialitate la care m-as implica emotional. Credeam ca si la Psihiatrie as risca sa empatizez mai mult decat ar fi trebuit, si de aceea era si ea pe lista de "astea NU". Iata ca la sfarsitul semestrului II a venit si examenul la Psihiatrie. La sfarsitul examinarii domnul profesor m-a intrebat ce specialitate as vrea sa aleg si mi-a sugerat sa iau totusi in calcul si specialitatea pe care dansul o preda. Nu stiu, poate a fost si modul frumos in care mi-a vorbit, poate undeva in subconstient aveam si eu aceasta idee, cert e ca m-am dus acasa si mai nehotarata, insa luand in calcul si Psihiatria. De fapt, el pe fiecare student il intreba la fel, dar se pare ca vorbele sale nu au avut aceeasi rezonanta pentru ceilalti cum au avut in cazul meu. De atunci m-am gandit tot mai serios la asta astfel incat acum ar fi ca o prima optiune, dar nu le anulez totusi nici pe cele de care ziceam mai sus. E un concurs, e vorba de un punctaj, si la cat de nehotarata am fost tot anul, nu m-ar mira sa imi schimb iarasi optiunea chiar in momentul in care va trebui sa aleg.
Toamna a adus si rezolvarea unor chestiuni. Demult, credeam ca nu pot sa iert. Incercasem, ca sa ma pot elibera de povara asta, insa nu reusisem. Dar iata, nimic nu e batut in cuie. Nu am uitat, dar am iertat si asta e lucru mare.
Nu prea mai stiu ce vreau. S-au mai intamplat si altele care m-au pus pe ganduri. De fapt, vreau sa imi iau examenul asa cum o fi sa fie mai bine pentru mine si apoi mai vad eu ce mai fac.
I'll think about it tomorrow...Tomorrow is another day zicea Scarlett O'Hara in "Pe aripile vantului" (am mai scris citatul intr-un articol mai vechi). Acel tomorrow ("maine" pentru cine nu stie engleza) va veni pentru mine abia in decembrie. Dupa aceea ma voi putea gandi si la alte lucruri.
Voi lua lucrurile incet si pe rand, in ordinea prioritatilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu