O analiza a iubirii

De mult planuiam sa scriu despre procesul indragostirii. Ce se intampla de fapt in organismul nostru atunci cand ne indragostim? Nu vin cu nimic nou, articolele despre acest subiect sunt foarte multe insa ceea ce voi incerca va fi sa prezint intregul proces cat mai simplu si usor de inteles. Intreg mecanismul indragostirii are la baza eliberarea in creier a unor substante. Tot acest proces se reduce asadar la biochimie. Totusi, ca aceste substante sa fie secretate exista si alti factori importanti precum cultura, personalitatea, circumstantele si alte variabile ce ne determina sa ne indragostim de cineva si sa ne fie indiferent altcineva.

Care sunt lucrurile care ne fac sa fim atrasi de anumite persoane?

• aspectul (fie cautam anumite trasaturi ce ne amintesc de imaginea unuia dintre parinti sau trasaturi pe care le detinem noi insine)
• personalitatea (fie a parintilor fie a altor persoane ce ne-au fost apropiate in copilarie)
• feromonii (particule fine ce la oameni se gasesc in transpiratie)

Interesant e ca suntem atrasi de cei cu un sistem imunitar diferit de al nostru.

Fiecare om are o lista de caracteristici pe care le cauta la celalalt, dar in final se intampla de multe ori sa ne indragostim de cineva care nu detine niciuna dintre aceste caracteristici. Cercetatorii sunt de parere ca aceasta atractie poate fi fata de o persoana care in subconstient sa completeze ceva ce avem senzatia ca am pierdut de-a lungul timpului. Pentru unii e siguranta, pentru altii caldura sufleteasca iar pentru altii spirit de aventura. Aceasta poate fi o explicatie pentru "contrariile se atrag", sau pentru indragostirea de persoane considerate nepotrivite de catre cei din jur.

Iubirea are si ea mai multe stadii.
Primul e reprezentat de pasiunea erotica, al doilea de atractie sau pasiune romantica (indragostirea propriu-zisa), iar al treilea este atasamentul. Toate aceste trei sisteme diferite ale creierului actioneaza independent. Ne asteptam ca pasiunea sa duca la indragostire si apoi la atasament, insa ele se pot intampla in oricare ordine. Putem sa le si simtim simultan pentru persoane diferite.

Pasiunea erotica
La adolescenta estrogenii si testosteronul devin activi si fac sa creasca impulsul sexual.

Indragostirea propriu-zisa
Daca relatia progreseaza, apare atractia. In acel moment ne pierdem abilitatea de a gandi rational, cel putin in ceea ce priveste obiectul atractiei. De aici si expresia "dragostea e oarba". Ne idealizam partenerul si ii trecem cu vederea defectele. Se pare ca pasiunea romantica e mai puternica decat instinctele sexuale. Ea este greu de controlat. Impulsul sexual poate fi infranat, dar e foarte greu sa stopezi dragostea. Sub influenta unei astfel de iubiri se pot produce sinucideri sau omucideri, urmariri sau instalarea unei grave depresii.

Cand ne indragostim, in creier au loc reactii chimice asemanatoare celor din dependenta de anumite substante. Astfel, in acest stadiu, iubirea are cele trei caracteristici principale ale dependentei:

• toleranta: initial e suficient sa il vedem pe cel drag o data pe saptamana, pentru ca apoi sa simtim nevoia sa il vedem din ce in ce mai des
• sevrajul: la o eventuala despartire de persoana iubita experimentam stari din ce in ce mai neplacute
• recaderea: cand credem ca am depasit si ne-am vindecat dupa o despartire, dupa mult timp, poate fi necesara doar o reintalnire sau un mic impuls din partea celuilalt ca sa ne faca sa ne reindragostim.
  

Iubitii parasiti trec prin faza de protest, urmata de resemnare si disperare. Initial cresc motivatia si obsesia, ce vor duce la un efort intens de a recastiga iubirea pierduta. Astfel, ei cersesc o noua sansa si de cele mai multe ori o primesc. Aparitia depresiei e un semnal ca lucrurile nu merg bine. E ca un dus rece ce trezeste la realitate. Viata nu mai e roz.
In faza de indragostire substantele ale caror niveluri cresc sunt feniletilamina, dopamina si norepinefrina, in timp ce nivelul de serotonina scade. Administrarea de antidepresive (la cei ce sufera de aceasta tulburare) creste nivelul de serotonina si suprima dopamina, ceea ce poate duce la inhibarea indragostirii sau chiar a atasamentului fata de partener.

Feniletilamina
Cea mai cunoscuta substanta chimica asociata cu indragostirea este feniletilamina. Ea este o amfetamina naturala, ca un drog si poate cauza o stimulare asemanatoare. Ea este cea care ne face sa simtim acel sentiment inaltator de fericire pe care il determina atractia si tot ea e cea care ne da energie sa putem sta treji toata noaptea atunci cand stam de vorba cu cel iubit (cea iubita). Uneori, aceasta energie poate fi comparata cu cea de dupa cateva cafele, alteori ne face doar sa fim in stare de alerta si ne da insomnie (atunci cand in alte conditii, am fi dormit). Poate fi eliberata de creier la simple gesturi: atingerea mainilor sau intalnirea privirii celuilalt.
Feniletilamina creste si cand avem activitati gen sport extrem sau cand mancam ciocolata. Ea se gaseste in mici cantitati in ciocolata, consumul acestui produs dulce dandu-ne o stare de buna dispozitie. Poate si de aceea ciocolata intra in cadourile preferate de indragostiti.

Dopamina
Dopamina este o substanta din creierul nostru ce serveste drept neurotransmitator, dar si ca neurohormon eliberat de hipotalamus. Ea este responsabila de starile prin care trecem atunci cand ne indragostim. Neurologii au remarcat ca atunci cand subiectii priveau fotografia iubitului/iubitei, la examinarea cu ajutorul rezonantei magnetice nucleare, s-a constatat ca aria din creier care era stimulata e o regiune mica ce produce dopamina si o disperseaza apoi in creier. Dopamina e un stimulent natural ce da senzatia de beatitudine, de extaz. Ea creste capacitatea de concentrare a atentiei. Creste motivatia si comportamentul orientat spre atingerea unei tinte. Se asociaza cu sentimentul de superioritate, iar la nivele mai mari, cu teama si anxietatea. De asemenea, dopamina se asociaza si cu dependenta. Nivelul ei creste la consumul de alcool, nicotina, cocaina sau morfina.

Norepinefrina
O alta substanta secretata la nivelul creierului, care determina stare euforica, este norepinefrina. Ea stimuleaza producerea de adrenalina si determina chiar cresterea presiunii arteriale atunci cand suntem langa persoana care ne atrage. De aici si palmele umede, fluturasii din stomac, inima care palpita sau genunchii ce tremura atunci cand vedem sau vorbim cu persoana iubita caci semnalele de la creier sunt transmise prin nervul vag spre diferite organe.

Feniletilamina, dopamina si norepinefrina ne fac sa avem senzatia ca avem lumea la picioare, ochii ne sclipesc si inimile ne bat mai repede. Intreaga existenta depinde atunci de vederea celui (celei) ce a determinat declansarea acestor reactii, si, ca urmare a cresterii dependentei de aceste substante, atractia devine mai mare. In aceasta faza facem greseli pe care riscam sa le regretam mai tarziu. Toate aceste trei substante combinate ne fac sa fim infatuati, energici, sa avem senzatia ca plutim.

Atasamentul
Daca atractia dintre cei doi ramane puternica ei intra in cel de-al treilea stadiu, atasamentul. Acesta reprezinta iubirea de lunga durata, legatura calma si sigura pe termen lung alaturi de partener. Din pacate, de multe ori se insista atat pe indragostire incat stadiul de atasament e considerat ca o incetare a dragostei. Se pare ca, pe masura ce il idealizam mai mult pe celalalt, cu atat e mai puternica relatia in faza de atasament, iar casnicia mai fericita.

De asemenea, si curtatul indelungat duce la o relatie de lunga durata mai puternica. Indelungat dar nu prea indelungat, totusi. Dupa o anumita perioada, intre 6 luni si 4 ani (unii zic intre 18 luni si 3 ani), organismul se obisnuieste cu acesti stimulenti. Initial dezvolta toleranta la nivelele crescute de feniletilamina, iubirile pasionale transformandu-se in relatii de atasament.

In aceasta faza rolul cheie il au oxitocina (sau ocitocina), vasopresina si endorfinele.

Oxitocina
Oxitocina este un hormon implicat in stimularea contractiilor uterine, accelerand travaliul si de asemenea favorizeaza lactatia si previne hemoragiile postpartum. Interesant este ca cercetatorii au ajuns la concluzia ca ambele sexe elibereaza oxitocina atunci cand se imbratiseaza si se ating, dar mai ales in timpul orgasmului. Astfel cantitatea de oxitocina eliberata in timpul actului sexual creste o data cu calitatea si cu numarul de acte sexuale: mai multe orgasme duc la secretarea de mai multa oxitocina, deci la o senzatie mai mare de apropiere, ceea ce joaca un rol important in consolidarea sentimentului de iubire. Daca la femei aceasta substanta stimuleaza contractiile uterine si favorizeaza transportul spermatozoizilor spre ovul, la barbati, in timpul orgasmului, eliberarea oxitocinei induce contractii ale prostatei si ale veziculelor seminale.
Tot oxitocina induce comportamentul matern. Ea nu e eliberata numai in timpul travaliului ci si dupa.

Vasopresina
Este un hormon secretat la nivelul hipotalamusului, insa pe langa celelalte functii ale sale e asociat si cu relatiile monogame de lunga durata. Oxitocina si vasopresina interfera cu caile dopaminei si norepinefrinei, ceea ce ar explica de ce dragostea pasionala paleste pe masura ce se instaleaza atasamentul.

Endorfinele
Sunt secretate in timpul actului sexual, a contactului fizic precum si in sport. Cu cat doi oameni sunt casatoriti de mai mult timp, cu atat vor ramane impreuna, deoarece endorfinele dau dependenta. Spre deosebire de feniletilamina, aceste substante calmeaza si reduc anxietatea si durerea. Unii oameni nu pot mentine relatii de lunga durata, ei preferand stimularea produsa de cresterea nivelului de amfetamine, efectelor de calmare a endorfinelor.

Concluzia? Iubirea, mai ales atunci cand este impartasita, ne este benefica. Mai ramane ca fiecare sa isi gaseasca acel partener potrivit alaturi de care sa imbatraneasca frumos si linistit. :)

surse: articole de pe internet, carti