luni, 7 aprilie 2008

Va invit la...dans


Cand vorbim de arte gandul ne duce la artele vizuale precum pictura, sculptura, gravura, dar si la muzica, la literatura, teatru sau dans. Nu voi discuta acum toate artele in parte, ci ma voi opri sa comentez numai una dintre acestea. Astazi aleg dansul.

Imi place sa urmaresc atat un spectacol de balet cat si o competitie de dans sportiv. Dansul tribal sau popular are si el misterele lui, de obicei semnifica un ritual.
Ce intelegem prin dans in primul rand? Se poate defini pe scurt drept o serie de pasi si miscari in ritmul muzicii, folosit ca o forma de expresie, de interactiune sociala sau realizat intr-un cadru spiritual sau de spectacol. In anumite situatii poate fi considerat o forma de atractie sexuala (la animale de exemplu, cum e dansul de imperechere), o forma de comunicare non-verbala (limbajul corpului), sau pur si simplu o modalitate de eliberare a stresului si de miscare.

Voi incepe cu baletul. M-a fascinat din prima clipa in care am mers la un spectacol de balet. Mai vazusem la televizor, dar niciodata nu am avut rabdarea sa urmaresc mai mult de cateva secvente. Oricum, cred ca cel ce urmareste evolutia artistilor poate sa realizeze numai in sala de spectacol imensa munca ce sta in spatele a doua ore de frumos. Ceea ce admiram si aplaudam e rezultatul multor ore de antrenament si a multor sacrificii, incepand cu sacrificarea celei mai mari parti a timpului pentru pregatirea unui spectacol, continuand cu sacrificarea familiei, si chiar cu restrictiile alimentare pentru a-si pastra o anumita greutate corporala.
E grozav cum acesti oameni pot transmite prin dans emotii, sentimente, pot reda o intreaga poveste. Balerinii danseaza si interpreteaza in acelasi timp, asemeni cum cantaretii de opera sunt in acelasi timp si actori. La un spectacol de balet nu ai cum sa te plictisesti. Coregrafii se straduiesc sa prezinte intr-un mod propriu fiecare piesa in parte, astfel incat acelasi spectacol interpretat de trupe de balet diferite e clar ca ofera de fiecare data ceva nou si original.
Voi atasa cateva secvente din finalul spectacolului "Peer Gynt" in interpretarea artistilor Monica si Horatiu Chereches de la Teatrul National de Opera si Balet "Oleg Danovski", Constanta.



Cateva vorbe despre dansul sportiv
Fiecare stil de dans are caracteristicile lui. Fiecare are istoria lui. Dansatorii profesionisti stiu sa transmita fie pasiunea (cum e in tango sau rumba), fie veselia (charleston, quickstep), fie bucuria de a dansa (samba, vals, rock'n'roll), etc. Miscarile lor sunt exacte, trupul are o anumita alura, pasii sunt executati rapid si perfect. Pe ringul de dans orice greseala se vede si se taxeaza, mai ales daca e vorba de o competitie. Dansatorii sunt pe ringul de dans ca niste printi si printese, sclipesc, sunt stralucitori, frumosi, ii admiram si ne dorim ca odata si odata sa ne gasim si noi timp sa luam cateva lectii de dans de societate. Personal, cel mai mult imi place rumba, pentru ca mi se pare cel mai senzual dans. Rolul principal il detine femeia si se pune mare accent pe miscarea soldurilor. Imi mai place quickstepul si ma uit de fiecare data cu uimire cum pot acei oameni sa zboare practic pe ringul de dans.
Pentru cine doreste sa citeasca mai multe despre istoria dansului de societate, clic aici.

Dansul ritualic
Fie ca e vorba de dans popular fie ca e un dans tribal sau cu tenta religioasa, toate fac parte din categoria dansului ritualic. Noi, romanii, avem hora, calusarul si paparudele. Dansuri populare caracteristice are insa fiecare etnie. In categoria de dans ritualic se incadreaza paparudele (pentru invocarea ploii), la unele triburi din Africa dansurile de invocare a zeitatilor, sau la amerindieni dansul razboiului, dansul de invocare a spiritelor sau a naturii.

Unii oameni au dansul in sange, altii spun ca nu le place sa danseze si ca parca au "doua picioare stangi". Oare cum e? Chiar nu le place sau de fapt nu stiu si nu vor sa rada altii de stangacia lor?

Niciun comentariu: