Pe cand eram in anul 2 de facultate mi s-a pus cea mai grea intrebare despre propria-mi persoana, si anume, "Cine sunt eu?". Era vorba despre proiectul uneia dintre profesoarele mele care in paralel cu predatul la studentii de la medicina urma si facultatea de psihologie. M-a rugat sa particip la acel proiect si intrebarea mi s-a parut o provocare pe am acceptat-o imediat. Dansa este o doamna deosebita, care mi-a devenit si o foarte buna prietena. Pe atunci insa nu eram atat de apropiate astfel incat a fost o experienta interesanta pentru mine, dar si pentru ea, sa interpreteze, oarecum "la rece", ceea ce am incercat sa astern pe hartie in urma introspectiei pe care mi-am facut-o.
De curand, facand ordine prin niste hartii, am descoperit ciorna pe care lucrasem. Am inceput sa o citesc cu interes, caci au trecut multi ani de atunci. Pe masura ce citeam am realizat ca, desi s-au intamplat multe lucruri, desi am acumulat o oarecare experienta de viata, desi acum privesc unele lucruri ceva mai intelept ca atunci, sau poate cu mai multa intelegere, totusi, in fondul meu, in felul meu de a fi, nu s-a schimbat nimic. Poate doar am invatat sa ma bucur mai mult, sa rad mai mult, sa ma relaxez mai mult, sa spun mai mult ce vreau, sa fiu mai mult extrovertita decat introvertita. Dar aceasta e ce se vede in exterior. EU sunt, in mare, tot aceeasi care eram acum 6 ani.
Oamenii, in fondul lor foarte personal, nu se schimba decat daca vor cu adevarat. Aceasta se intampla numai in urma unei experiente care sa le tulbure tot ceea ce stiau ei ca e stabil in viata lor. Ei se pot schimba temporar atunci cand iubesc si sunt capabili de multe sacrificii din dragoste, pe care in alte conditii sau pentru altcineva nu le-ar face. Totusi, de cele mai multe ori, dupa ce pasiunea initiala a trecut, ei revin la felul lor de a fi, la obiceiurile pe care le aveau si de aici pot incepe problemele si afirmatiile de genul "... te-ai schimbat".
Oamenii se mai schimba in urma unor traume. Sunt momente in care realizeaza ca tot ceea ce credeau stabil se naruie si trebuie sa invete sa traiasca altfel de cum o faceau pana atunci.
M-a tulburat sa recitesc referatul, iar apoi interpretarea lui. M-a surprins sa realizez cat de puternice pot fi unele trasaturi ale personalitatii unui om, astfel incat, desi anii trec, ele sa ramana la fel de bine conturate.
Incercati acest exercitiu: raspundeti la intrebarea "cine sunt eu?", referindu-va la tot ce credeti ca va defineste (nume, cariera, cum va vedeti pe dvs insiva, cum credeti ca va vad ceilalti sau stiu eu ce altceva mai vreti sa adaugati) , lasati scris undeva, apoi, peste un timp, recititi. E interesant ce puteti descoperi.
De curand, facand ordine prin niste hartii, am descoperit ciorna pe care lucrasem. Am inceput sa o citesc cu interes, caci au trecut multi ani de atunci. Pe masura ce citeam am realizat ca, desi s-au intamplat multe lucruri, desi am acumulat o oarecare experienta de viata, desi acum privesc unele lucruri ceva mai intelept ca atunci, sau poate cu mai multa intelegere, totusi, in fondul meu, in felul meu de a fi, nu s-a schimbat nimic. Poate doar am invatat sa ma bucur mai mult, sa rad mai mult, sa ma relaxez mai mult, sa spun mai mult ce vreau, sa fiu mai mult extrovertita decat introvertita. Dar aceasta e ce se vede in exterior. EU sunt, in mare, tot aceeasi care eram acum 6 ani.
Oamenii, in fondul lor foarte personal, nu se schimba decat daca vor cu adevarat. Aceasta se intampla numai in urma unei experiente care sa le tulbure tot ceea ce stiau ei ca e stabil in viata lor. Ei se pot schimba temporar atunci cand iubesc si sunt capabili de multe sacrificii din dragoste, pe care in alte conditii sau pentru altcineva nu le-ar face. Totusi, de cele mai multe ori, dupa ce pasiunea initiala a trecut, ei revin la felul lor de a fi, la obiceiurile pe care le aveau si de aici pot incepe problemele si afirmatiile de genul "... te-ai schimbat".
Oamenii se mai schimba in urma unor traume. Sunt momente in care realizeaza ca tot ceea ce credeau stabil se naruie si trebuie sa invete sa traiasca altfel de cum o faceau pana atunci.
M-a tulburat sa recitesc referatul, iar apoi interpretarea lui. M-a surprins sa realizez cat de puternice pot fi unele trasaturi ale personalitatii unui om, astfel incat, desi anii trec, ele sa ramana la fel de bine conturate.
Incercati acest exercitiu: raspundeti la intrebarea "cine sunt eu?", referindu-va la tot ce credeti ca va defineste (nume, cariera, cum va vedeti pe dvs insiva, cum credeti ca va vad ceilalti sau stiu eu ce altceva mai vreti sa adaugati) , lasati scris undeva, apoi, peste un timp, recititi. E interesant ce puteti descoperi.
2 comentarii:
Salut Oana,
Temperamentul este innascut. Caracterul este cel ce se formeaza pe parcursul vietii. Desi, in timp, datorita experientelor prin care ai trecut, ti-ai dezvoltat anumite calitati ale extravertitilor, in sinea ta, tot o persoana introvertita esti. Vei ramane aceeasi persoana profunda, meditativa, calma, statornica, etc.
Am inceput sa zambesc, cand am citit postul asta.
In primul an, la primul seminar, un profesor ne-a dat sarcina de a raspunde de 20 ori la intrebarea Cine sunt eu? ..erau cam multe raspunsuri de dat, mai ales ca multi dintre noi eram destul de confuzi si abia atunci porneam in descoperirea vietii noastre. A promis ca, la absolvirea facultatii, ne va da raspunsurile, ca sa vedem cat de mult "ne-am stricat" :)). Pana la urma nu ne-a mai dat acele raspunsuri.
E posibil sa fi uitat. Dar acum, ca mi-ai adus aminte, il voi intreba cand incepe scoala. As vrea sa-mi reamintesc ce gandeam atunci, cu mintea mea de copil naiv si razvratit.
Mai vroiam sa-ti spun ca imi place foarte mult ce scrii si cum scrii. Ma faci sa revin mereu si-mi pare rau doar ca nu te-am apucat pe forumul discuta-liber.
Succes!
Era frumos sa recitesti textul de atunci, sau macar raspunsurile. Pe mine m-a surprins cand am recitit.
Ma bucur ca iti place blogul meu si te mai astept, chiar daca, din pacate, lipsa timpului dar si a inspiratiei m-au determinat sa nu mai scriu nimic in ultima vreme. E ceva temporar :)
Trimiteți un comentariu