vineri, 9 ianuarie 2009

Like an "Englishman in New York"

Maine se va implini o saptamana de cand m-am mutat in Bucuresti. Am mai postat acum vreo 2 ani un articol despre Bucuresti in care il descriam drept un oras frumos din Romania. Acum mi se pare si frumos si fascinant. Bucurestiul exista pentru ca oamenii il fac sa existe, sa vibreze, sa fie in acelasi timp un oras modern, dar si un oras vechi. Chiar de curand, citeam in ziarul Jurnalul National un articol ce prezenta pe scurt istoria acestui oras, incepand cu legenda ciobanului Bucur si ajungand pana la secolul XVIII.
Merg pe stradutele din zona centrului vechi si vad pe multe dintre casele de aici placute comemorative: "Aici a locuit si a creat in perioada ..., X, scriitor/editor/critic literar/actor", etc. Descopar locuri pe care le-am vazut in documentare sau strazi despre care am citit prin cartile de literatura.
Eram oarecum pregatita sa intalnesc indiferenta si rautate, dar in schimb am cunoscut numai oameni amabili, prietenosi, politicosi. Nu zic hop, dar am ramas placut impresionata. Startul a fost unul foarte bun.
Ma simt totusi ca si cazuta de pe alta planeta, desi am locuit numai in orase mari, dar parca Bucurestiul este altfel. Aici totul este altfel, lumea e mai grabita, strazile supraaglomerate de masini, peste tot zgomote, claxoane, viteza. Se traieste la foc continuu, iar asta am observat-o cel mai bine la metrou: oameni care merg grabiti, parca robotizat, in grupuri mari, compacte, dinspre o magistrala spre alta, caci ei stiu ca daca incetinesc, s-ar putea sa rateze metroul care deja se aude venind in statie si asta inseamna cateva minute de asteptat, deci cateva minute de intarziere la locul de munca...
Si vin si eu, in pas agale (nu dimineata, caci atunci ma grabesc), nereusind totusi dupa o saptamana sa ma obisnuiesc cu metroul si cum se schimba magistralele, si mai fac prostii, de genul sa ma urc in metroul gresit si sa merg o statie inapoi, sau sa las metroul sa imi plece din fata caci scria pe el "Pipera" iar eu voiam sa ajung de la Piata Romana la Piata Victoriei si asteptam sa vina un metrou pe care sa scrie sus Piata Victoriei...sau sa merg pe stradute din centrul vechi timp de 20 de minute incercand sa gasesc o scurtatura spre tinta unde doream sa ajung si sa realizez ca de fapt am ajuns fix in locul din care plecasem. Of, si fie ca nu citesc eu harta cum trebuie, fie ca stradutele acestea sunt mult mai intortocheate si parca arata cu totul altfel la fata locului (am uitat sa spun ca umblu cu harta Bucurestiului in poseta).
Urmeaza curand, dupa ce ma mai dezmeticesc un picut, sa imi fac lista cu tot ceea ce am de vizitat si sa le iau incetisor, pe rand: sa vizitez si muzee, sa merg si la teatre, cafenele, magazine, sa ma documentez despre locurile celebre din Bucuresti si pe cat posibil sa le vizitez, dar sa caut si locuri deosebite, mai putin cunoscute, intr-un cuvant sa descopar acest oras si sa incerc sa ma integrez lui si poate dupa aceea nu ma voi mai simti ca un micut "alien" precum se simtea Sting in melodia "Englishman in New York".




Englishman In New York

Sting

I don't drink coffee I take tea my dear
I like my toast done on one side
And you can hear it in my accent when I talk
I'm an Englishman in New York

See me walking down Fifth Avenue
A walking cane here at my side
I take it everywhere I walk
I'm an Englishman in New York

I'm an alien I'm a legal alien
I'm an Englishman in New York
I'm an alien I'm a legal alien
I'm an Englishman in New York

If, "Manners maketh man" as someone said
Then he's the hero of the day
It takes a man to suffer ignorance and smile
Be yourself no matter what they say

I'm an alien I'm a legal alien
I'm an Englishman in New York
I'm an alien I'm a legal alien
I'm an Englishman in New York

Modesty, propriety can lead to notoriety
You could end up as the only one
Gentleness, sobriety are rare in this society
At night a candle's brighter than the sun

Takes more than combat gear to make a man
Takes more than a license for a gun
Confront your enemies, avoid them when you can
A gentleman will walk but never run

If, "Manners maketh man" as someone said
Then he's the hero of the day
It takes a man to suffer ignorance and smile
Be yourself no matter what they say

I'm an alien I'm a legal alien
I'm an Englishman in New York
I'm an alien I'm a legal alien
I'm an Englishman in New York

6 comentarii:

m alex spunea...

ma mir ca prima impresie despre Bucuresti e una buna :)
faza cu metroul la universitate luat aiurea spre romana .. mi s-a intamplat si mie de vro 2 ori :P
oricum .. esti printre norocosi .. sa ai vedere catre intercontinental

Onutzza spunea...

Poza e din vara...acolo eram in vizita la cineva...
Mersi pentru vizita pe blog si pentru comentariu!

Eternal Sunshine of the Spotless Mind spunea...

N.am fost niciodata in Bucuresti. N.am prea auzit lucruri bune despre el. Dar stii cum se zice, omul sfinteste locul. E minunat ca iti place unde vei locui:)

Onutzza spunea...

Pai deja am trecut in a doua saptamana de cand stau aici si lucrurile merg bine si frumos. Depinde ce cauti de la un oras. Daca vezi numai imaginea de aglomeratie, praf, indiferenta a oamenilor, rautate, te cam dezamageste. Daca il iei strict ca si oras cu tot ce ofera el frumos (cladiri, strazi, magazine, institutii de cultura si arta) nu are cum sa nu iti placa.

ioana spunea...

Si mie mi-a placut in Bucuresti (cand am mai fost); imi place energia pe care o emana...sper sa ma mut in viitorul mai mult sau mai putin apropiat in Buc :-)

Onutzza spunea...

In Bucuresti nu ai cum sa te plictisesti :)