Baba Harca

Si acum imi vine sa rad cand imi aduc aminte cu ce ma speriau cei din familie atunci cand nu mai stiau ce sa faca pentru a ma linisti. Au incercat ei cu mai multe, insa cel mai si cel mai frica imi era de Baba Harca, o baba urata care nu stiam cum arata, doar mi-o imaginam, care avea sa ma duca tocmai in Guadalajara, in cazul in care nu eram cuminte. Asa am aflat eu pe cand abia incepusem sa inteleg ca exist pe lume, de orasul Guadalajara. Modalitatile in care ma speriau erau mai multe: fie zgomote, fie voce ingrosata, fie imi aratau cate o baba scofalcita pe strada, iar cand mergeam cu trenul, ferme de animale (dar eu nu stiam ca erau ferme) unde cica locuia Baba. Paralizam instantaneu. Mai, si pe cuvant ca am fost copil cuminte. Mai faceam si eu nebunii, dar moderat. In fine, anii au trecut, eu am mai crescut si am realizat ca de fapt Baba nu exista, dar pentru ca fratele meu era mic si pentru ca toate metodele de a-l determina sa manance sau sa doarma esuau, m-am alaturat si eu celor mari in invocarea Babei care mi-a bantuit copilaria. :))