Festivitatea de premiere

Iata ca astazi se implineste luna dedicata intamplarilor fericite din viata mea. Ma bucur ca am reusit sa imi duc planul pana la capat, desi in unele dati mi-a fost destul de greu ca dintr-o stare de bucurie traita, o emotie, o idee, sa concep un text.

Astazi vreau sa scriu despre festivitatile de premiere, incununari ale activitatii mele ca eleva de la sfarsitul fiecarui an scolar. Inca de cand eram la gradinita, s-a stabilit o traditie la noi in familie, ca la serbarile scolare sa fie toti alaturi de mine, si ulterior de fratele meu. Cu catel, cu purcel, venea tot familionul pe platoul unde aveau loc festivitatile ca sa sustina copilul. Merita copilul, caci era premianta an de an. Si uite asa, anii au trecut, si am terminat si facultatea. Bineinteles, ca la cursul festiv au venit sa fie alaturi de mine. Si cum sa nu imi doresc sa ii am alaturi, caci nu doar ca ii iubesc si ma iubesc, dar mai mult, ei sunt cei care mi-au fost alaturi si in momentele fericite si in momentele grele. Singurii care mi-au fost alaturi in permanenta, neconditionat. Familia mea.