Eram in clasa a 10-a cand a aparut si la noi filmul Titanic, cu Leonardo Di Caprio si Kate Winslet in rolurile principale. Toata lumea numai despre asta vorbea. Cat de scumpa a fost realizarea lui, cum a fost descoperita epava, cum s-au reprodus fidel interioarele din cabine, cate ore de munca a insemnat realizarea lui, etc. Am stabilit din timp, impreuna cu colegii de clasa sa mergem imediat dupa cursuri in ziua in care va fi fost premiera. Zis si facut. Ne-am dus cu cateva ore inainte ca sa ocupam loc la rand si, fericiti ca au fost bilete pentru toata lumea, am intrat in sala. A inceput filmul, muzica se auzea impresionant din toate partile. Dar...in spatele meu erau doi tipi. Mancau seminte si comentau scenele din film. Eu, in loc sa fiu atenta la Titanic, eram mai atenta la ce perle scoteau indivizii. Si intr-adevar, e plin filmul de faze haioase, indiferent de faptul ca este etichetat ca drama. La scenele de final cand oamenii mureau inecati iar sala era cufundata in liniste, nimeni nu misca, nu respira si asteptam deznodamantul, cei doi din spatele meu comentau fiecare cadru. Eu eram pe jos de ras. Imi era oarecum rusine sa nu zica cei din jurul meu ca ma distrez la un asa film serios.
A doua zi am mers si cu tata si cu fratele meu, ca sa vada si ei Titanicul. [M-as fi dus eu si a treia oara, dar era prea de tot.] De data asta nu mai aveam niciun factor perturbator in zona, dar, pentru ca ma amuzasem la unele scene, nu l-am lasat pe bietul frate al meu sa vada filmul cum trebuie si ii povesteam de replicile auzite cu o zi inainte.
De atunci si pana acum am vazut acest film de foarte multe ori. Nu e filmul meu preferat, dar mi-a placut ca realizare, ca si decoruri, costume, idee, joc actoricesc, regie. Povestea e una deosebita, despre iubire, despre ruperea barierelor, a conventiilor, despre sacrificiu despre bucuria de a trai, libertate, iar in final, despre amintire. Poate au existat asemenea iubiri pe vapor, cine poate sti? Povestea lui Jack si a lui Rose putea fi a oricui. Aici puteti citi despre cei ce au calatorit cu Titanicul precum si o scurta biografie a lor. Ei nu sunt doar nume pe o lista.
A fost o intamplare placuta din viata mea, nu doar pentru ca am vazut un film bine realizat intr-adevar, care a meritat toata investita, efortul si mediatizarea, dar mai ales pentru ca am reusit pentru prima oara si noi, colegii de clasa, sa ne organizam si sa mergem la premiera unui film impreuna.
A doua zi am mers si cu tata si cu fratele meu, ca sa vada si ei Titanicul. [M-as fi dus eu si a treia oara, dar era prea de tot.] De data asta nu mai aveam niciun factor perturbator in zona, dar, pentru ca ma amuzasem la unele scene, nu l-am lasat pe bietul frate al meu sa vada filmul cum trebuie si ii povesteam de replicile auzite cu o zi inainte.
De atunci si pana acum am vazut acest film de foarte multe ori. Nu e filmul meu preferat, dar mi-a placut ca realizare, ca si decoruri, costume, idee, joc actoricesc, regie. Povestea e una deosebita, despre iubire, despre ruperea barierelor, a conventiilor, despre sacrificiu despre bucuria de a trai, libertate, iar in final, despre amintire. Poate au existat asemenea iubiri pe vapor, cine poate sti? Povestea lui Jack si a lui Rose putea fi a oricui. Aici puteti citi despre cei ce au calatorit cu Titanicul precum si o scurta biografie a lor. Ei nu sunt doar nume pe o lista.
A fost o intamplare placuta din viata mea, nu doar pentru ca am vazut un film bine realizat intr-adevar, care a meritat toata investita, efortul si mediatizarea, dar mai ales pentru ca am reusit pentru prima oara si noi, colegii de clasa, sa ne organizam si sa mergem la premiera unui film impreuna.
Celine Dion - My Heart Will Go On
2 comentarii:
Buna,
Am gasit blogul tau acum vreo 2 saptamani. Este extraordinar si l-am votat. Se simte in tot ce scrii sufletul tau curat.
Se simte emotia cand scrii despre parintii tai sau fratele tau.
Nu ma incadrez in targetul tau de varsta, am aproape 42 de ani, dar cred ca in suflet am ramas un copil. Stii cum se zice "copil cu copil"? Am un baietel de 12 ani.
Abia astept sa scrii sa savurez lectura.
Iti doresc mult succes in activitatea ta profesionala (stiu ca e foarte greu sa fii medic)si continua sa scrii.
Daca vreodata simti nevoia unei prietene (inteleg ca esti departe de casa) sa stii ca sunt langa tine.
Cu mult drag,
Ivon
Multumesc pentru mesajul deosebit si pentru vot. Este feedbackul ca ceea ce scriu eu aici place.
Uneori ma gandesc ca poate plictisesc pe cei ce ma citesc cu intamplari din viata mea sau lucruri despre mine si cei dragi mie, insa blogul este spatiul meu personal unde ma simt bine cand intru si unde ii invit sau ii las si pe cei care-mi sunt prieteni sa patrunda.
Va contrazic in ceea ce priveste targetul de varsta, caci nu am asa ceva. Mama are 48 de ani si citeste frecvent, la fel si prietenele ei care au varste apropiate, tata are 49 de ani si citeste ce scriu si la fel sunt multe alte persoane pe care le cunosc si care au depasit de mult varsta de 40 de ani si care imi marturisesc ca citesc cu placere articolele mele.
Inca o data multumesc pentru gandurile frumoase, iar in ceea ce priveste activitatea mea profesionala, e greu, intr-adevar, implica multa responsabilitate, insa eu sunt dintre acei oameni norocosi care fac meseria care le place si pentru care s-au pregatit.
Sper sa cititi si de acum inainte cu placere ceea ce scriu si va astept si cu eventuale comentarii la articolele postate.
Trimiteți un comentariu