Continui seria "Amintirilor" cu ziua in care am aflat ca am intrat la liceu. Eu am facut parte din ultima sau penultima generatie care a dat examen de tip vechi pentru admiterea la liceu. Ne inscriam la una dintre unitatile de invatamant, sustineam cele doua probe, matematica si limba si literatura romana iar cine avea norocul sa aiba o nota cu care sa se incadreze in numarul de locuri existente intra. Cine era sub linie isi incerca norocul la sesiunea de toamna, cand de obicei ramaneau locuri la liceele considerate "slabe" sau la scolile profesionale. Un sistem prost dupa parerea mea.
Criteriul dupa care am ales liceul pe care doream sa il urmez a fost unul putin diferit: dorindu-mi sa dau la facultatea de medicina am considerat ca pentru asta trebuie sa merg la cel mai bun liceu din oras. Erau doua licee care erau considerate no.1 si intre care era cea mai puternica concurenta (si acum tot aceleasi doua au ramas). Pe unul dintre ele l-am ales eu. Nicio clipa nu m-am gandit ca nu as putea intra, fugind de ideea esecului.
Pentru ca la clasa predarea era buna dar insuficienta pentru ceea ce se cerea la admitere, a trebuit sa merg la pregatire la matematica si la romana. Ca si in cazul majoritatii colegilor mei, weekendurile nu mai existau. Sambata aveam meditatii la romana, iar duminica la mate.
A venit si ziua examenului. Am avut parte de subiecte pe care le-am tratat bine. La matematica am avut putin ghinion dar speram sa nu fiu prea mult depunctata. S-a terminat toata nebunia si au urmat zilele de asteptare pana la afisarea rezultatelor. Atunci cand sunt stresata, fac curatenie. Bucataria, baia, sclipeau. Frecam aragazul si chiuvetele aproape in fiecare zi.
Si intr-o zi, fiind singura acasa, caci parintii erau la serviciu, primesc un telefon. Era o colega de-a mamei, care ma anunta ca intrasem! Aflase de la alta colega, ce trecuse prin zona liceului. Stiau cat de mari erau emotiile mele si au vrut sa ma anunte cu o clipa mai devreme. Mama insa nu stia. Ceruse invoire intre timp de la sefa ei sa mearga sa vada daca s-au afisat rezultatele. De bucurie, am inceput sa dau telefoane. Ca un facut, nu mi-a raspuns la telefon nimeni dintre cei foarte apropiati. As fi vrut sa plec pana la liceu sa ma uit pe liste, dar afara incepuse o ploaie torentiala si am zis sa mai aman pana ce ploaia va fi incetat.
La un moment dat, aud cheia rasucindu-se in usa si o vad pe mama intrand in casa, cu hainele ude, caci nu avea umbrela la ea si cu un buchet de flori in mama. "Felicitari, fetita lui mama! Ai intrat la liceu!" A fost cam dezamagita cand a aflat ca deja stiam, ca i se luase din bucuria de a fi ea cea care imi dadea vestea cea mare. Nu era sa lasam insa acest moment sa umbreasca fericirea ca visul meu se implinise: urma sa fiu eleva la un liceu de elita, un liceu cu care ma mandresc si in care s-a facut (si inca se face) carte cu adevarat.
Criteriul dupa care am ales liceul pe care doream sa il urmez a fost unul putin diferit: dorindu-mi sa dau la facultatea de medicina am considerat ca pentru asta trebuie sa merg la cel mai bun liceu din oras. Erau doua licee care erau considerate no.1 si intre care era cea mai puternica concurenta (si acum tot aceleasi doua au ramas). Pe unul dintre ele l-am ales eu. Nicio clipa nu m-am gandit ca nu as putea intra, fugind de ideea esecului.
Pentru ca la clasa predarea era buna dar insuficienta pentru ceea ce se cerea la admitere, a trebuit sa merg la pregatire la matematica si la romana. Ca si in cazul majoritatii colegilor mei, weekendurile nu mai existau. Sambata aveam meditatii la romana, iar duminica la mate.
A venit si ziua examenului. Am avut parte de subiecte pe care le-am tratat bine. La matematica am avut putin ghinion dar speram sa nu fiu prea mult depunctata. S-a terminat toata nebunia si au urmat zilele de asteptare pana la afisarea rezultatelor. Atunci cand sunt stresata, fac curatenie. Bucataria, baia, sclipeau. Frecam aragazul si chiuvetele aproape in fiecare zi.
Si intr-o zi, fiind singura acasa, caci parintii erau la serviciu, primesc un telefon. Era o colega de-a mamei, care ma anunta ca intrasem! Aflase de la alta colega, ce trecuse prin zona liceului. Stiau cat de mari erau emotiile mele si au vrut sa ma anunte cu o clipa mai devreme. Mama insa nu stia. Ceruse invoire intre timp de la sefa ei sa mearga sa vada daca s-au afisat rezultatele. De bucurie, am inceput sa dau telefoane. Ca un facut, nu mi-a raspuns la telefon nimeni dintre cei foarte apropiati. As fi vrut sa plec pana la liceu sa ma uit pe liste, dar afara incepuse o ploaie torentiala si am zis sa mai aman pana ce ploaia va fi incetat.
La un moment dat, aud cheia rasucindu-se in usa si o vad pe mama intrand in casa, cu hainele ude, caci nu avea umbrela la ea si cu un buchet de flori in mama. "Felicitari, fetita lui mama! Ai intrat la liceu!" A fost cam dezamagita cand a aflat ca deja stiam, ca i se luase din bucuria de a fi ea cea care imi dadea vestea cea mare. Nu era sa lasam insa acest moment sa umbreasca fericirea ca visul meu se implinise: urma sa fiu eleva la un liceu de elita, un liceu cu care ma mandresc si in care s-a facut (si inca se face) carte cu adevarat.
Un comentariu:
Doamne ce ploaie !!...Parca se rupsesera baierile cerului...Toata lumea se adapostea prin magazine , scari de blocuri...numai eu mergeam prin ploaie, tot intr-un suflet, sa vad rezultatele la examen.Ti-aduci aminte?...La toate liceele se afisasera rezultatele la examen numai la al tau nu...Era in 14 iulie...Doamne, ce fericita m-ai facut Onuta !!! Cine mai simtea ploaia aia torentiala ? Se amesteca cu lacrimile mele de bucurie (ca si la facultate de altfel...)Si...iti spun si eu, ca doamnele acelea de la spital: "SA TE IUBEASCA BUCURIA , fetita mea !"
Trimiteți un comentariu