luni, 6 aprilie 2009

Plimbare prin Bucuresti II

Plimbarea din dupa-amiaza zilei ce doar ce s-a incheiat de putin timp, a inceput din parcul Izvor, alaturi de o buna prietena. Soarele stralucea sus, afara erau 23 de grade, iar lumea statea pe iarba, ca sa se insoreasca si sa ia aer curat.


Afland de la mama de Targul de nunti din Piata Constitutiei, am hotarat sa mergem si noi acolo sa aruncam o privire. Nu era vorba ca ne-am fi maritat maine si nu am stabilit detaliile petrecerii, ci era expusa o rochie de mireasa cu o trena de 1 km si jumatate care urma sa intre in Cartea Recordurilor.

Cand am ajuns in Piata Constutiei am fost usor dezamagite de ce am intalnit, in sensul ca alaturi de cortul cu celebra rochie si in apropiere de alte corturi cu lucruri caracteristice unei nunti, se afla un fel de fast food improvizat, cu mese de lemn, cu mici, cu fum. Probabil era de la firma de catering, dar ma intreb daca rochia expusa nu cumva incepuse sa miroasa a mici.

Se vede undeva in spate-stanga "terasa" cu mancare.


Erau expuse tot felul de masini la targ. Fie limuzine, fie calesti.




Plimbarea s-a continuat apoi in parcul Cismigiu. Desi era ora pranzului, era extrem de aglomerat. In toata lumea (ca si in mine, de altfel) se trezise talentul de fotograf amator:


Avand in vedere ca 2009 este Anul international al astronomiei, membrii Astroclubului Bucuresti au hotarat, ca printre alte evenimente, sa aduca si aici in parc niste telescoape. Mi-am mijit si eu ochii prin ele si am vazut discul solar prin diferite filtre.

Plimbarea s-a continuat catre lac, unde am vazut un frumos curcubeu.

Ajungand la Lacul lebedelor, am vazut numai o rata si un ratoi care cautau de mancare. Nici urma de vreo lebada. Se oprea lumea, ii fotografia. Le-as fi aruncat ceva de mancare insa din pacate nu aveam nimic la mine.












Ziua de azi a fost foarte frumoasa. M-am relaxat, m-am odihnit, am vazut mult verde, flori, culori, am auzit cantecul pasarilor si m-am bucurat de primavara. Articolul e simplu, iar intamplarea banala, dar pana la urma, banala e si viata mea si simple mi-s bucuriile. Si e blogul meu. Iar pe blogul meu povestesc pana la urma despre ce vreau eu, nu? (Asta ca tot imi reprosa cineva platitudinea scrierilor mele) :)

2 comentarii:

vladenachescu spunea...

asa ca pana la urma traim in Romania, dar traim romaneste, cu mici bere, limuzine si calesti si rochii pe care nu le va putea purta nimeni vreodata, sau cine stie?

Onutzza spunea...

Le poarta...indiferent de pret. La noi in tara se face vanzare la orice.