Compliment

In saptamana de lucru care doar ce s-a terminat am primit cel mai frumos compliment din ultima vreme, de la pacientul meu preferat, de fapt primul pacient francez de care m-am ocupat, un domn deosebit de politicos si fin, in varsta de 70 si ceva de ani, caruia i-am dat, inainte de a fi vazut anul nasterii, in jur de 48-50 de ani, pentru ca asa parea, dupa aspectul fizic. Omul este foarte activ, face sport regulat si vine la noi pe sectie pentru chimioterapie. Aflat acum la a treia sedinta chimio, la aproape doua luni de cand lucrez aici, mi-a spus ca la fiecare reinternare a constatat ca am facut mari progrese cu franceza, ca ma exprim mult mai cursiv si mai corect si ca i se pare ca am reusit asta intr-un timp foarte scurt. Am discutat cu el despre ce carti mai citeste, i-am povestit ca si mie imi place sa citesc mult si ca atunci cand am timp imi place sa scriu. I-am multumit pentru aprecieri, stiind totusi cat de sarac este vocabularul meu in franceza comparativ cu nivelul la care mi-as fi dorit sa fie, insa, ca si in celelalte doua dati cand m-am ocupat de dumnealui, mi-a repetat: "mais, ça va venir en temps, ne vous inquiétez pas!".